(c) Fundatia "George Manu", 2001- 2017

separator

Acatistul Sfintilor Români din închisori

Smerit cuvânt înainte-mergător

Preacuviosul Părinte Paisie Aghioritul, în cuvintele sale adresate „cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan” ne spune: „Dumnezeu îngăduie să se facă acum o zguduitură puternică. Vin ani grei. Vom avea încercări mari. S-o luăm în serios, să trăim duhovniceste. Si e bine să facem aceasta cu bucurie si de bună voie, iar nu din mâhnire, de nevoie. Acum mergem sau pentru Hristos, sau pentru diavol. Vom vedea fapte înfricosătoare. Se vor da lupte duhovnicesti. Sfintii se vor sfinti mai mult si spurcatii se vor spurca si mai rău”.

Trăim astfel de vremuri, trăim într-o lume demonizată, dominată de vitelul de aur, de ferocitate si violentă, coplesită de apostazie, în care adevărurile ce dor si ridică probleme de meditat sunt date uitării. Abia iesiti din oroarea terorii comuniste, apostatii expediază în uitare si în nepăsare jertfele celor ce au fost chemati de Domnul Dumnezeu la o cruntă ascultare. Fătarnicii de ieri si de azi, urcati la tribune înalte, răspândesc erezii si înselătorii amare, dau lectii „de virtute si morală” insultând, lovind, împroscând cu noroi sfintele idealuri apărate cu pretul a mii si mii de jertfiti, aruncati în nefiintă prin torturi si chinuri de neimaginat.

Ascultam cum nu de mult un corifeu al „epocii de aur” se bătea cu pumnul în piept lăudând Canalul, marea lor realizare, care însă pentru istorie s-a vesnicit cu numele nefast de „Canalul mortii”. Am plâns înăbusindu-mi revolta si am zis: Doamne Dumnezeule, numai Tu stii câte oase zdrobite si câtă suferintă stau la temelia „măretei realizări”! Oare chiar suntem tara cea uitată de Tine? Oare chiar suntem un popor atât de bolnav? Oare chiar suntem loviti de o asa de gravă amnezie că am uitat la ce consecinte tragice ne-a dus slujirea celui rău?

Si nu mult după această disperare mi-a venit un răspuns atât de miraculos, că am rămas fără cuvinte. Doar un plâns purificator venit din străfundurile insondabile ale inimii m-a făcut capabilă să parcurg cuvintele. Era acest sublim acatist, mărturisitor de adevărurile ascunse în miile de jertfe aduse întru apărarea lor. În imnuri sacre sunt fericiti cei ce si-au pus viata pentru ca patria lor să rămână crestină si română si pentru ca neamul lor cel rănit si batjocorit, trădat si vândut, obidit si înselat să fie scos din robia vrăjmasă.
În icoase si condace măiestrit făurite se reflectă ca într-un cristal desăvârsit slefuit în ce iad de suplicii au fost prăbusiti binecredinciosii acestui neam, ce au putut să le facă semenii dusi în rătăcire de adoratorii lui satan.

Rugăciunile acestui acatist îi ajută pe închinători să privească ferocitatea drept în ochi, să înteleagă cum iubirea pentru neam, cruce si legea străbună a fost mereu insultată si coborâtă în mocirla minciunilor, să înteleagă de ce este nebunie să te ridici împotriva Dumnezeului-Iubire ca să te închini lui Mamona, tatăl minciunii si izvorul urii si destrămării. Ura, furia oarbă a sarpelui întărâtat nu au putut birui iubirea celor chemati la jertfă. Ura nedomolită a torturat, a chinuit, a secerat vieti si a ascuns în morminte trupuri sfârtecate si oase zdrobite, dar nu a putut stinge lumina care totdeauna, după crucificare, a anuntat învierea.

Trupul sfâsiat de suplicii inimaginabile, eul scos din normalitate prin metode draconice, demolat, aruncat în mlastina disperării prin degradarea dusă până la dementă, nimic din toate acestea nu a putut stinge lumina care-i astepta pe vârful Golgotei pe cei înfrătiti prin jertfă si iubire cu Blândul Păstor. Cei iesiti din toate încercările Calvarului si-au dat sufletul în mâna Celui Vesnic Viu, oricât de poticnit le-a fost urcusul. Ratiunea noastră mărginită nu este capabilă să explice cum din atâta decrepitudine un torent de iubire împingea sufletul în baia de mister si de lumină ce îl adăsta pe vârful Golgotei. Acolo sufletul însetat de lumină afla că poate să ierte, că poate atinge nobletea spirituală când toti porii fiintei sunt atât de îmbibati de iubire că poate să ierte dureri care nici în taină nu pot fi rostite, umilinte care nu pot ajunge la ureche de om, josnicii pe care si pământul cel mai negru le refuză.

Acatistul Sfintilor Mărturisitori Români ne îndeamnă să fim uniti prin tainice legături de iubire cu cei ce au încheiat străbaterea căilor lumesti prin jertfa supremă. Să cerem ajutor eroilor si martirilor nostri să ne învete taina răbdării, pentru ca atunci când vom fi chemati să depunem propria noastră mărturie să nu sovăim, să fim hotărâti si puternici, ca să fim biruitori în duh asa cum au fost ei.
Să-i pomenim cu evlavie, să-i păstrăm în amintirea noastră, să nu-i îngropăm a doua oară în uitare. Sigur ne vor ajuta să dăruim la rându-ne iubirea noastră fără să tinem socoteală de câte ori va fi lovită, umilită, insultată, refuzată sau risipită.

Să nu uităm să închinăm un gând curat făuritorilor acestui Acatist cutremurător, pentru ca împreună cu ei „să ne izbăvim de toată înselăciunea diavolească si mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”.

Acatistul

Troparul, glasul 1:
Mărturisitorii cei adevărati ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinta si neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieste sufletele noastre.

Condacele si Icoasele

Condacul 1:
Pe Mărturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temnită chinuri si batjocuri au răbdat, ostasii cei adevărati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicând: Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Icosul 1:
De la icoană si de la altar ati pornit, Sfintilor Mărturisitori, să apărati dreapta-credintă si neamul românesc de urgia ce venea dinspre Răsărit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au îngrozit, ci cu tărie ati stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:
Bucurati-vă, suflete curate de crin.
Bucurati-vă, că pe acestea nu le-a întinat nici un chin.
Bucurati-vă, că robia neamului ati voit a o frânge.
Bucurati-vă, că pământul tării l-ati temeluit cu sânge.
Bucurati-vă, că vrăjmasii lui Hristos v-au prigonit.
Bucurati-vă că vânzătorii de neam v-au lovit.
Bucurati-vă, că zdrobiti fiind, iarăsi v-ati ridicat.
Bucurati-vă, că gândul la mortii vostri putere v-a dat.
Bucurati-vă, că viata v-a fost rugă si plâns.
Bucurati-vă, că ardere de tot v-ati adus.
Bucurati-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucurati-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 2-lea:
Fiara rosie cu mânie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos si lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele nelegiuiri: că icoanele au fost călcate în picioare, moastele sfintilor batjocorite, preotii ucisi si multime de biserici dărâmate; iar voi, Sfintilor, nevoind a ne lăsa nouă o tară fără altare si cruci, v-ati împotrivit cu bărbătie celor rău-credinciosi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Se clătina asezarea crestină a lumii si puterile întunericului cumplit spumegau, iar ostasii lui Hristos cu inimă vitează, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania însângerată unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfintilor, legământ ati făcut pe mormântul lor să duceti lupta cea bună pentru izbăvirea neamului, pentru care cu multumire grăim:
Bucurati-vă, apărători ai neamului românesc.
Bucurati-vă, fii vrednici ai pământului strămosesc.
Bucurati-vă, că doi tineri pildă vie v-au dat.
Bucurati-vă, că la moarte fericiti au plecat.
Bucurati-vă, că la mormântul lor legământ ati rostit.
Bucurati-vă, că-n sărăcie a vietui ati făgăduit.
Bucurati-vă, că de bucuriile pământesti v-ati lepădat.
Bucurati-vă, că tara s-o slujiti v-ati legat.
Bucurati-vă, că munti de suferintă ati străbătut.
Bucurati-vă, că tinerete cei mai multi n-ati avut.
Bucurati-vă că neamul prin voi s-a împlinit.
Bucurati-vă, că durerea voastră însutit a rodit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 3-lea:
Voit-au vrăjmasii Crucii si vânzătorii de tară să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat nouă viteaz apărător cu suflet de Arhanghel, care viata pentru legea strămosească si-a pus zicând: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, acestuia neîncetat îi cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigas si nelegiuita evreică, nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru credintă si neam, diavolească poruncă au dat să fiti noaptea dusi în pădure si sugrumati, apoi ciuruiti de gloante, aruncati într-o groapă, arsi cu vitriol si acoperiti cu lespezi grele de piatră, dar nici mormântul, nici moartea nu v-au tinut, ci la Viata cea adevărată v-ati mutat, pentru care auziti de la noi unele ca acestea:
Bucurati-vă, lacrimi pe obrazul tării vărsate.
Bucurati-vă, suflete greu încercate.
Bucurati-vă, că ati stiut că la moarte plecati.
Bucurati-vă, că senini v-ati despărtit de ceilalti.
Bucurati-vă, că-n întunecata pădure v-au dus.
Bucurati-vă, că picioarele în lanturi v-au pus.
Bucurati-vă, că frânghii după gât v-au întins.
Bucurati-vă, că miseleste pe toti v-au ucis.
Bucurati-vă, căci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
Bucurati-vă, că voievozii din morminte s-au sculat.
Bucurati-vă, că Horea sfârtecat a zvâcnit.
Bucurati-vă, că Tudor cel vândut s-a îngrozit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 4-lea:
Spăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia si credinta voastră, Sfintilor, si socotind să vă piardă, cu mânie s-au pornit asupra voastră în temnitele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Brasov si Vaslui, si în înfricosătoarea „noapte a răzbunării” cu moarte de martiri v-ati încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci întelegând că veti fi ucisi, în curtea lagărului toti ati îngenuncheat si în tăcerea noptii rugăciunea „Tatăl Nostru” cu umilintă ati rostit, apoi gloantele au pornit potop asupra voastră , în vreme ce un preot întemnitat săvârsea în taină cea din urmă slujbă pentru voi si pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucurati-vă, că la moarte cu Hristos ati plecat.
Bucurati-vă, că neamului jertfă curată v-ati dat.
Bucurati-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare.
Bucurati-vă, că s-au cucerit de credinta voastră cea tare.
Bucurati-vă, că gloantele nemilos v-au secerat.
Bucurati-vă, că durere în urmă ati lăsat.
Bucurati-vă, că trupurile vi le-au pus la răscruci.
Bucurati-vă, că v-au lăsat fără groapă si cruci.
Bucurati-vă, cei ce si după moarte ati fost umiliti.
Bucurati-vă, cei ce „trădători de tară” ati fost numiti.
Bucurati-vă, fii ai unui neam răstignit.
Bucurati-vă, că sufletul prin dureri v-ati sfintit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 5-lea:
Satana însusi s-a pogorât ca să vă piardă, Sfintilor Mărturisitori, în grozava temnită de la Pitesti, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele striga: „Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce si n-ar fi înviat. Eu sunt adevărata evanghelie! Eu o scriu acum pe stârvurile voastre!”; iar voi, Sfintilor, neavând nădejde de izbăvire decât de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi strigati: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Îngerii cei din ceruri si-au ascuns fata neputând suferi nebunia urâtorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor, spre batjocură, un tânăr pe perete au răstignit si cu loviri sălbatice l-au ucis, iar zidurile temnitei se cutremurau de urletele celor schingiuiti si gropile înghiteau flămânde grămezi de carne zdrobită si sânge, dar în adâncul iadului Dumnezeu putere si tărie v-a dat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucurati-vă, martiri care mult ati pătimit.
Bucurati-vă că fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucurati-vă, că peste cap cu pari ascutiti v-au bătut.
Bucurati-vă, că degetele cu clesti vi le-au frânt.
Bucurati-vă, că în picioare cu ură ati fost călcati.
Bucurati-vă, că-n genunchi, cu mâinile legate mâncati.
Bucurati-vă că sare spre mâncare ati primit.
Bucurati-vă, că de apă zile-ntregi v-au lipsit.
Bucurati-vă, că dureri peste fire ati răbdat.
Bucurati-vă, că Marilor Mucenici v-ati asemănat.
Bucurati-vă, căci cu trupul cumplit ati pătimit.
Bucurati-vă, că tarina sufletului mai bogat a rodit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 6-lea:
Au socotit ucigasii cei năimiti din temnita Aiudului să piardă si pomenirea voastră, Sfintilor, si mult-chinuitele voastre trupuri în râpa de la „Dealul Robilor” au aruncat, nestiind ei puterea lui Dumnezeu cea arătată în vedenia prorocului Iezechiel care zice: „Mâna Domnului a fost peste mine si m-a luat în Duhul si m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase si mi-a zis: «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?». Eu am răspuns: «Doamne, Dumnezeule, Tu stii lucrul acesta!». El mi-a zis: «Proroceste despre oasele acestea si spune-le: Oase uscate, ascultati cuvântul Domnului! Iată, voi face să intre în voi duh si veti învia!». Si a intrat duhul în ele si au înviat si au stătut în picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la număr”, care slăvea neîncetat pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Sălas de rugăciune temnita Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post si priveghere ati petrecut, trezvia mintii si smerenia inimii ati dobândit si Dumnezeiestile Scripturi ati învătat, iar noaptea îngenunchind cu lacrimi vă rugati pentru mortii vostri si pentru cei ce vă prigoneau, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucurati-vă, Sfinti purtători de cunună.
Bucurati-vă, că ati ales nevointa cea bună.
Bucurati-vă, că luptă îndoită ati dus.
Bucurati-vă, că patimile din voi le-ati supus.
Bucurati-vă, că si pe călăi i-ati înfruntat.
Bucurati-vă, că aceia să vă piardă au cugetat.
Bucurati-vă, că loviri si scuipări ati primit.
Bucurati-vă, că mădularele în bătăi v-au zdrobit.
Bucurati-vă că în celule înghetate ati stat.
Bucurati-vă, că apă rece pe podea v-au turnat.
Bucurati-vă, că toate cu răbdare ati suferit.
Bucurati-vă, că putere de sus v-a întărit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 7-lea:
Cuvintele Mântuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit să le împlinească în temnita de la Gherla, că îndrăcitii călăi cu ură vă porneau unii împotriva altora, si chemând pe un tată l-au silit să-si calce în picioare copilul, iar acela căzând în genunchi a strigat: „Ucideti-mă pe mine, numai nu-mi schingiuiti băiatul!”; iar voi, întelegând nebunia satanei, v-ati rugat zicând: „Doamne, dă-ne putere să răbdăm sau ia-ne viata!” si lui Dumnezeu ati strigat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-ati răbdat, Sfintilor, căci răstigniti pe podea, cu frânghii ude ati fost bătuti, degetele cu clesti v-au zdrobit si cu scânduri peste fată v-au lovit încât înfătisare de oameni nu mai aveati, dar voi, urmând lui Hristos Cel Răstignit, toate ati suferit si pe călăi ati iertat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucurati-vă, trupuri în chinuri zdrobite.
Bucurati-vă, suflete în foc lămurite.
Bucurati-vă, că satana a cerut să vă cearnă.
Bucurati-vă, căci credinta avut-ati drept armă.
Bucurati-vă, că până în sfârsit ati răbdat.
Bucurati-vă, că Hristos putere v-a dat.
Bucurati-vă, că mult pătimind v-ati sfârsit.
Bucurati-vă, căci cu chip luminat ati murit.
Bucurati-vă, că v-au nins flori de nea pe mormânt.
Bucurati-vă, că îngeri v-au plâns nevăzut.
Bucurati-vă, că munti de durere-ati suit.
Bucurati-vă, că Domnul la El v-a primit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 8-lea:
Iudeii cei robiti în Egipt nici în parte n-au răbdat suferintele voastre, Sfintilor Mărturisitori, că nu pietre si cărămizi v-ati trudit a frământa, ci cu brate istovite munti de pământ din loc ati mutat, si ati croit albie de lacrimi si sânge pe care toate apele Dunării n-o vor putea spăla, căci glasul suferintei voastre neîncetat se-naltă la cer, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele si adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sunt graiuri care să nu se audă si dureri care să nu rodească; iar noi, Sfintilor, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:
Bucurati-vă, suflete tari ca muntii bătrâni.
Bucurati-vă, pomi viscoliti de furtuni.
Bucurati-vă, că-n arsită si ger ati trudit.
Bucurati-vă, că pământul cu sânge-ati sfintit.
Bucurati-vă, că goi si flămânzi ati răbdat.
Bucurati-vă, căci cu lacrimi în stâncă ati săpat.
Bucurati-vă, că-n sudori drum prin piatră ati croit.
Bucurati-vă, că drept plată lovituri ati primit.
Bucurati-vă, că sub valuri ati fost risipiti.
Bucurati-vă, că sub mâl si nisip odihniti.
Bucurati-vă, că trupul istovit v-au zdrobit.
Bucurati-vă, că sufletul mai vârtos a rodit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 9-lea:
Lumină a răsărit în temnita suferinzilor de la Târgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet si chip, sfântul temnitelor românesti, mângâierea suferinzilor si lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie si rugăciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit, si sfârsitul mai dinainte cunoscându-si, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
„Iubiti pe cei ce vă prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfintilor, cuvântul Lui întocmai l-ati împlinit, că la Târgu Ocna în noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, si mângâindu-l cu blândete i-a spus: „Te iert din toată inima si cred că Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta si El”. Iar acela, căindu-se, cu lacrimi s-a mărturisit, si în aceeasi noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunându-ne de puterea dragostei vă lăudăm zicând:
Bucurati-vă, următori ai poruncilor dumnezeiesti.
Bucurati-vă, râvnitori ai măririi ceresti.
Bucurati-vă, că Rugăciunea lui Iisus ati primit.
Bucurati-vă, că darul Duhului Sfânt v-a umbrit.
Bucurati-vă, că Evanghelia v-a fost îndreptar.
Bucurati-vă, c-ati aflat luminare si har.
Bucurati-vă, că soare între voi a strălucit.
Bucurati-vă,că „sfântul închisorilor” l-ati numit.
Bucurati-vă, că a odrăslit din durere si chin.
Bucurati-vă, că sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurati-vă, că în mormânt nestiut l-au zvârlit.
Bucurati-vă, că cerul în giulgi de nea l-a învelit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 10-lea:
Voit-au vrăjmasii lui Hristos nu doar să vă zdrobească trupurile si sufletele, ci si credinta cea adevărată să o batjocorească, pentru aceea la Sfintele Sărbători ale Ortodoxiei vă sileau a săvârsi blasfemii pe care mintea omenească nu le poate închipui, iar voi Sfintilor umilinta si chinurile răbdând, cereati ajutorul lui Dumnezeu, întărindu-vă si strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Bucuria Învierii a strălucit în întunecata mină de la Baia Sprie, când în măruntaiele pământului preotii întemnitati cu cutremur au strigat: „Veniti de luati lumină!” si sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpasele s-au aprins iar osânditii îngenuncheati cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne vă lăudăm strigând:
Bucurati-vă, cei ce de vii ati fost îngropati.
Bucurati-vă, că de Hristos n-ati voit să vă lepădati.
Bucurati-vă, că-n batjocură carne în Vinerea Mare v-au dat.
Bucurati-vă, că foamea răbdând, n-ati mâncat.
Bucurati-vă, că Învierea în adâncuri ati prăznuit.
Bucurati-vă, că prin post si mărturisire v-ati curătit.
Bucurati-vă, că o cruce din bârne ati înăltat.
Bucurati-vă, că sfredele în chip de clopote au sunat.
Bucurati-vă, că odăjdii de pret n-ati avut.
Bucurati-vă, că epitrahil din stergar alb ati făcut.
Bucurati-vă, căci cu îngerii împreună ati slujit.
Bucurati-vă, că sub pământ pe Hristos ati mărturisit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoană cea cu mânie pornită asupra voastră n-a crutat nici firea femeiască cea slabă, si întocmai mucenitelor de demult, multime de femei cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos si neam, si chinurile au răbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Îngrozitu-s-au credinciosii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seamă că acela viată mai avea într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor si vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:
Bucurati-vă, trupuri firave cu suflet călit.
Bucurati-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală ati mărturisit.
Bucurati-vă, că mucenitelor din vechime v-ati asemănat.
Bucurati-vă, că multe feluri de chinuri ati răbdat.
Bucurati-vă, că batjocuri si loviri ati primit.
Bucurati-vă, că spânzurându-vă, cumplit v-au strujit.
Bucurati-vă, că spre împuscare pieptul vostru l-au dat.
Bucurati-vă, că mâinile soldatilor pe arme au tremurat.
Bucurati-vă, că trupurile v-au bătut până la sânge.
Bucurati-vă, că de suflete nu s-au putut atinge.
Bucurati-vă, cu Sfintii acestui neam prigonit.
Bucurati-vă, toti care în credintă ati murit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfintilor, si-n temnitele de la Pitesti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Târgu Ocna si Canal asemenea mucenicilor din vechime pătimiri de multe feluri ati răbdat, iar voi bine stiind că lucrare de sus era aceasta, mai vârtos pe Hristos L-ati chemat, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
De nimic ati socotit viata aceasta pământească si sufletul v-ati pus pentru dreapta-credintă si neamul strămosesc, iar acum la limanul cel fără de durere si întristare vă veseliti, cu toti dreptii lăudând pe Dumnezeu si auzind de la noi unele ca acestea:
Bucurati-vă, aripi în zbor secerate.
Bucurati-vă, chipuri de har luminate.
Bucurati-vă, vieti care-n lanturi v-ati frânt.
Bucurati-vă, că lumea pe voi v-a urât.
Bucurati-vă, raze în beznă aprinse.
Bucurati-vă, brate la ceruri întinse.
Bucurati-vă, sfinti fără cruce si nume.
Bucurati-vă, tâmple cu albe cunune.
Bucurati-vă, râuri cu ape curate.
Bucurati-vă, ramuri de rod încărcate.
Bucurati-vă, soli care bine-ati vestit.
Bucurati-vă, stânci cu tării de granit.
Bucurati-vă, Sfintilor Mărturisitori, care în temnită Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 13-lea:
O, Sfintilor Mărturisitori, cei ce în temnită chinuri de multe feluri ati răbdat si pentru Învierea neamului românesc moarte mucenicească cu vitejie ati primit, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, faceti rugăciune ca să ne izbăvim de toată înselăciunea diavolească si credinta ortodoxă cu bărbătie să mărturisim, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori).

Apoi iarăsi se zice Icosul cel dintâi: De la icoană si de la altar… si Condacul întâi: Pe Mărturisitorii cei alesi…

Apoi se citeste această rugăciune:

Rugăciune
O, Sfintilor Mărturisitori, care în temnite si prigoane, prin multele voastre pătimiri ati stăvilit întărâtarea vrăjmasului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilintă si chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămosesti, vă aducem multumirile noastre.

Ca cei ce bine v-ati săvârsit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii si cu arhanghelii vă veseliti în lumina cea neînserată a Împărătiei ceresti, vă rugăm să nu încetati să mijlociti la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate si să ne păzească pe noi si Sfântă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredintă si de războiul cel dintre noi.
Povătuiti-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării si a dragostei, ca neclintiti si uniti să rămânem până la sfârsitul vietii întru credinta cea adevărată.

Asa, Sfintilor Mărturisitori, care în strâmtorările si necazurile din viata voastră pământească ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii, ca să primiti în acest ceas rugăciunile noastre si să ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de răutătile celor potrivnici, ca si noi pe calea ce strâmtă si cu chinuri neînfricati să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mântuirea neamului românesc. Amin.

 

(Text preluat după brosura cu acelasi titlu).