(c) Fundatia "George Manu", 2001- 2017

Aristide Lefa

separator

Un nou sfânt -minune divină -

Regimul comunist adus în România de tancurile sovietice a împământenit un regim ateu, care, din nefericire, a dăinuit 45 de ani si a distrus tara atât din punct de vedere material, cât si spiritual, provocând o gravă alterare a sufletelor românilor ce persistă si astăzi. Actul de trădare de la 23 august 1944, initiat si săvârsit de ex-regele Mihai cu acordul conducerii partidelor istorice, a zvârlit poporul român într-o prăpastie adâncă, din care nici până astăzi nu a reusit să iasă. Dintre toate tările căzute sub dictatura comunistă, România fost singura care s-a opus satanicului regim cu forta armelor. Încă din 1919, în Pădurea Dobrina, Corneliu Zelea Codreanu a fost primul în lume care a sesizat pericolul bolsevic si a luptat, apoi, în scurta sa viată împotriva acestuia.

Practic, pe tot cuprinsul tării s-au organizat puncte de rezistentă. Această rezistentă s-a făcut simtită mai ales în munti si securitatea a avut de înfruntat pe cei care, cu pretul vietii, îsi apărau tara cotropită de hoardele bolsevice. Prin trădarea Apusului, care a împărtit lumea în zone de influentă, am fost lăsati pradă regimului condus de Stalin. Tara s-a umplut de temnite, care erau pline în permanentă, unde victimele erau înfometate, schingiuite si adesea asasinate. În toată această perioadă aproximativ două milioane de românii au trecut prin închisori, iar o sută de mii si-au lăsat oasele sub glie.

Din nefericire, o parte din intelectualitatea de frunte a tării a plecat capul si a colaborat cu odiosul regim. Cei care au rezistat mai mult au fost tăranii care s-au opus colectivizării si au plătit cu multă suferintă atitudinea lor, umplând coloniile de muncă fortată de pe teritoriul Canalului mortii Dunăre – Marea Neagră.

Printre cei care s-au opus dictaturii comuniste a fost si arhimandritul Ilarion Argatu, care a avut mult de suferit din partea regimului ateu. L-am cunoscut pe când era la mănăstirea Cernica; apropierea de el aducea liniste sufletească si întărirea credintei. Am fost si la Boroaia, în judetul Suceava, acolo unde a ctitorit si construit o monumentală biserică. De la un bun prieten (Dumitru Bordeianu, care a părăsit această lume), originar dintr-un sat în apropiere de Boroaia, am aflat unele fapte din viata acestui vas ales al lui Hristos. Între altele mi-a povestit cum într-o zi, pe când părintele era fugar, a venit acasă si i-a spus sotiei că merge să se culce în podul cu fân. Când s-a urcat pe scară a auzit o voce care i-a spus: „Ridică scara”, fapt care l-a determinat să facă întocmai. La scurt timp, în curte a năvălit o unitate de securitate, care a executat o perchezitiei a locuintei. Când au intrat în grajd, lipsind scara, au renuntat să se mai urce în podul cu fân si astfel Bunul Dumnezeu l-a scăpat din ghearele călăilor.

Tot în timpul regimului comunist o familie de medici din Cluj au venit la Boroaia, cu un copil care era surdo-mut, în vârstă de 7-8 ani, declarând că toate eforturile lor de a-l vindeca au fost zadarnice, apelând la ajutorul părintelui Argatu. Acesta le-a spus să lase copilul si să se întoarcă peste o săptămână. Când s-au întors, copilul aflat în curte a strigat „Mamă” si de atunci si-a căpătat auzul si vocea.

După sapte ani, la deshumare, trupul arhimandritului era intact, cu toate că sicriul putrezise în totalitate. Cei prezenti la ceremonial au rămas înmărmuriti în fata acestei minuni divine. La scurt timp de la deshumare, au sosit zeci de preoti, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăutilor, pentru a se închina si ruga. Preotul Alexandru Argatu, fiul parohului Bisericii, a declarat că în prim săptămână a lunii mai se face pomenirea părintelui si după deshumare acesta a fost spălat cu aghiasmă, uns cu undelemn sfintit si cu mir, iar osemintele vor rămâne în Biserică timp de 40 de zile, după care vor fii puse în curtea Bisericii. Deja există oameni binevoitori, de la Suceava, care vor să construiască un baldachin pentru părinte. Prima minune s-a petrecut si după moarte. Un posedat de diavol, care era foarte periculos si violent, a fost vindecat de arhimandritul Argatu după moarte.

Iată că, după părintele Ilie Lăcătusu, un al doilea dreptcredincios a fost răsplătit de Pronia cerească, trecând în rândul Sfintilor.

 

"Permanente" Nr.5/2006