© Fundatia "George Manu",
2001- 2012

Telul final nu este viata. Ci Învierea. Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obtine aceasta înviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sadit în neamul nostru, de care trebuie sa raspundem. Va veni o vreme când toate neamurile pamântului von învia, cu toti mortii si cu toti regii si împaratii lor. Având fiecare neam locul sau înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, „învierea din morti”, este telul cel mai înalt si mai sublim catre care se poate înalta un neam.

Corneliu Zelea Codreanu - Pentru legionari




Părintele Arhim. Arsenie Papacioc (1914-2011)

Mare luptător împotriva ecumenismului şi masoneriei, era o voce pe care nu îndrăznea s-o contrazică nimeni, decât cei mult prea rătăciţi. Incomoda mult pe ierarhii şcoliţi în şcolile Occidentului şi care au uitat Ortodoxia şi iubirea de neam. De aceea părintele mărturisea: „Dumnezeu vrea pace. Vrea pace mai mult decât oricine, dar nu cu dracul! Ce întâlnire are adevărul cu neadevărul? Murim! Pentru adevăr, asta facem. Nu se pune problema: apărăm adevărul, orice ar fi. Dacă e moarte, e sfinţenie, dacă nu e moarte, e laşitate. Apăraţi adevărul! Moartea nu înseamnă moarte, dragii mei. Ai trecut de la moarte la viaţă. Dar cel puţin lucrurile se văd, pentru că ai apărat adevărul”

Părintele Arsenie Boca -fragmente de scrieri-

Frica lui Dumnezeu este începutul şi rădăcina evlaviei omeneşti. Patimile nu-l pot birui pe acela care are frică de Dumnezeu. Precum se topeşte ceara de foc, aşa se topeşte duhul necurat de frica lui Dumnezeu.

Păzeşte frica de Dumnezeu şi să nu-ţi fie frică de cădere.

Fie-ţi teamă de Dumnezeu, nu ca de un chinuitor, ci teme-te de El din dragoste. Să ne fie prezentă frica de Dumnezeu şi atunci nu ne va întrista: nici sărăcia, nici boala, nici robia, nici oricare alt necaz.

Dumnezeu este iubire de oameni, aşa cum Îl numim cu toţii, trebuie deci ca şi omul să fie iubitor de Dumnezeu. Cum să nu-L iubim pe Dumnezeu? Cu El trăim, cu El respirăm, cu El ne mişcăm.

 

Părintele Arsenie Boca (1910-1989)

“A fi creştin înseamnă mai mult decât aparţinerea ta doctrinară la creştinism. A crede în Iisus Hristos înseamnă mai mult decât semnifică vorbele. Iată ce înseamnă a te strămuta din tine în El, înseamnă a-L avea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta; înseamnă să ai un moment, o clipă în viaţa ta în care te-ai întânit real cu Iisus; clipă care să nu-ţi ajungă viaţa întreagă de a o desfăşura între oameni. De altfel acesta e şi semnul că eşti un convertit al lui Iisus, că te-ai dedicat Lui irevocabil. Toată vremea ta viitoare nu-i decât desfăşurarea clipei aceleia –decizia- , a cărei bogăţie nu se mai termină”.

Dan Puric: Sensul vietii, al mortii si al suferintei în mileniul trei

Corabia crestina sta singura pe talazurile înspumate ale unei omeniri furibunde fara Dumnezeu. O lume care nici macar nu se sinchiseste de sensul pierdut, ci este în cautare perpetua de noi sensuri îsi produce, îsi fabrica la scara industriala sensuri. A vorbi acestei lumi despre sensul vietii, al mortii si al suferintei în sens crestin pare o imensa inutilitate ce frizeaza absurdul. Si totusi, spune Apostolul Pavel, „nadajduiti! Dar ce nadejde este aceea care se vede?” Si tocmai de aceea, ca la orizont nu se vede nimic, trebuie sa ne rostim si sa ne traim pâna la capat sensurile date de Dumnezeu. Când pe malul Senei se-ntemeia cu gratie filosofica legitimarea intelectuala a noii religii, comunismul, când inteligenta lumii era fascinata de noul Dumnezeu, undeva într-o celula în Rasaritul îndepartat, într-o tara devenita toata puscarie se marturisea sensul adevarat al vietii, al mortii si al suferintei.

Dan Puric: Hramul Mânăstirii Petru Vodă, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril

Iubiti credinciosi ai Mănăstirii Petru Vodă, astăzi ne-am adunat să sărbătorim hramul mănăstirii, al Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril. Si vin si întreb: cu ce suflet, popor român, vii la această sărbătoare? Cu un suflet umilit, cu un suflet mutilat, cu un suflet deznădăjduit după 50 de ani de comunism si 18 ani de neocomunism. Cum de nu ai dispărut, popor român? Cum de nu ai îngenunchiat? Ce te-a tinut în viată si ce te mai tine încă? Si-Ti spun, Doamne: credinta, căci nu m-am uitat la mâna biciului care a dat în mine, ci mi-am lăsat sufletul în mâinile Tale. Iar dacă trupul a fost în mâinile călăului, sufletul a fost în mâinile Tale.

Adevărata libertate

Ateismul nu poate scoate omul din acest cerc vicios. Adevarata libertate este definita prin urmare tot ca o expansiune nelimitata, dar de data aceasta a energiei creatoare, a esentei profunde a fiecarui eu, adica, in ultima instanta, a dragostei, a chipului divin din fiecare dintre noi. Aici se afla radacinile adevaratei libertati.

O asemenea revarsare nu anuleaza, ci dimpotriva, potenteaza persoana umana, care-si poate gasi un camp de expansiune nelimitat pentru energia sa creatoare, tragandu-si puterile din fantana inepuizabila a dragostei. Numai trairea in adevar, cea care scoate la lumina icoana chipului lui Dumnezeu din sufletul omenesc, indiferent cat de intensa ar fi, nu il devoreaza in cele din urma pe cel care o manifesta.

Memoria suferintei si a rezistentei anticomuniste - ecouri în societatea românească

Întreg cuprinsul tării este presărat cu locuri de suferintă si martiriu. Tăcerea care le învăluie acum aproape că nu mai aminteste de cumplita înclestare pe care au suportat-o cândva. Numai troitele si crucile care s-au înăltat pe ele veghează si ne îndeamnă la neuitare, la o întelegere potrivită a sensului acestor jertfe.

 

Parintele Iustin Pârvu - izvor al demnitatii românesti

Care este modelul de roman pe care am vrea sa-l veneram, sa fim mandri ca exista, acel om la care sa ne intoarcem mereu pentru a gasi izvoarele binelui si adevarului sublim, pentru a ne curati, lumina si desavarsi? Exista. Trebuie doar sa-i cautam, sa-i descoperim si sa primim marea bogatie de spirit si lumina pe care ei o revarsa spre noi - IATA OMUL!

Un chip de o seninatate siderala te intampina cu o privire calda si in acelasi timp patrunzatoare. Trasaturile fine, delicate, tinuta sprintena si eleganta, fac din Parintele Iustin o prezenta care incanta si bucura de la prima vedere. Dar ce ne farmeca este imensa lumina cu care ne invaluie prezenta sa. Este greu de tradus in cuvant aceasta traire de bucurie si teama, de fericire si rigoare severa, de putere autoritara si duiosie tandra, de sobrietate pioasa si zambet sugubat, impaciuitor, de simplitate si imensa generozitate. Toate te cuprind si ramai cu o comoara in suflet pe care vei incerca mereu sa o meriti pentru ca ti-a fost daruita fara vreo conditie, fara pret, nemarginita.

Acatistul Sfintilor Români din închisori

Mărturisitorii cei adevărati ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinta si neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieste sufletele noastre.

 

 

Virgil Maxim (1921-1997)

Prezentand in cateva capitole mai mult schitate, personalitatile acestei forme de martiraj: Traian Trifan si Marian Traian, Anghel Papacioc si preotul Vasile Serghie, Valeriu Gafencu si Constantin Oprisan si alti daruiti de Dumnezeu cu harul marturisitorului crestin legionar -intre care foarte multi tineri proveniti din Scoala Fratiilor de Cruce- Virgil Maxim, in smerenia lui, ni se prezinta doar ca un mic si neinsemnat haghiograf, care a primit porunca nevazuta sa inscrie in veac un semn de lauda si multumire pentru darul de a fi fost contemporan cu aceste incercari prin care a trecut neamul romanesc. Si semnul inscris este, intr-adevar, un Imn pentru Crucea purtata.

Părintele Ioan Negrutiu (1915-2003)

S-a culcat mahnit si, adormit cu gandul la fuga, a avut un vis: se facea ca alearga printre buruieni si hatisuri, iar la un moment dat, intr-un mic luminis, a gasit o cruce cazuta la pamant.

A incercat sa o ridice, sa o fixeze, dar nu reusea. Un glas launtric i-a spus atunci ca acea cruce nu poate fi fixata pentru ca nu are baza. Parintele a inteles atunci ca la baza ei trebuie sa stea un suflet de om. Si a mai inteles ca el este cel care trebuie sa stea la baza Crucii, slujind-o cu credinta intreaga sa viata.

Asa l-au inhatat iar inchisorile. Dar era impacat. Stia ca drumul sau e drumul Crucii.

Nicolae Steinhardt - Autobiografie

Ar fi cu toate acestea fătărnicie din partea mea dacă nu as recunoaste că măsurile luate cu privire la evrei nu m-au întristat, dându-mi totodată prea bine seama că guvernul tării -date fiind împrejurările- nu putea proceda altfel si admirând curajul si mărinimia sa în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, care cereau imperios executarea populatiei evreiesti. Afectiunea mea pentru Neamul Românesc s-a întărit.

Sub scut divin

Dupa aproape 2000 de ani, un alt Arhanghel vestea ceva. Era taramul flacailor cu "inimi mari de domn" si a "padurilor de argint". Dupa ani de batjocura si rastignire, un codrean iesi dintr-insele. "Sa readucem Cerul deasupra Romaniei", parea a spune. Si iarasi Intunericul s-a ingrozit. "Fost-a om trimis de la Dumnezeu. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina" (Ioan, 1,6; 1,8). Era 24 iunie, ziua nasterii lui Ioan Botezatorul, despre care aminteste Apostolul. Totodata, ziua nasterii Legiunii Arhanghelul Mihail. Legiunea Arhanghelul Mihail? Cutremuratoare cuvinte. Cum? Aici, pe pamant, la noi? Noi - prapaditii, rastignitii, batjocoritii, umilitii, piatra pe care au nesocotit-o zidarii?

Da. Un sutas, intr-o zi de sarbatoare, cheama neamul la Inviere. Si-l urmara crestinii: la Nunta, propovaduire, tamaduire, sarbatoare, in ispite, lanturi, bice, palme, "porfira mincinoasa", piroane, suliti, moarte, s-apoi... lepadare unii, Inviere ceilalti.

Vasile Bancilă - Despre noua spiritualitate

Sensibilitatea metafizica, tratarea acesteia cel putin in anumite cazuri in chip transant religios, traditionalism, in domeniul social, etc., acestea ar fi valorile spiritualitatii. In totul, un idealism viguros si grav, care incearca sa lege cerul si pamantul intr-o unitate de viata in stil major de doctrina. O indepartare de la orizontul cultural mai mult domestic de pana acum si tratarea culturii si vietii pe linia organica a marilor rosturi umane.

Spiritualitatea noua cauta sa-si adanceasca simtul dependentei metafizice si sociale. Cauta o atitudine prin care sa se integreze organic in realitatea totala. Sa primeasca lumina care vine din descoperirea activa a valorilor transcendente, gasindu-se totodata angrenata in sensul cel mai intim al realitatii social-istorice. Intre amandoua aceste domenii, spiritualitatea noua vrea sa treaca intaiul meridian, vrea o unitate adanca.

Mircea Vulcanescu - O cruce pe Mormântul Eroului Necunoscut

Si iată că tineretul acestei tări simte instinctiv aceste lucruri. Preotii merg alăturea de el să-nfigă o cruce la căpătâiul Eroului Necunoscut, spre a-l cuprinde si pe el în nădejdea mântuirii crestinesti universale, prefăcând astfel în locas adevărat de rugăciune locul unde zace semnul viu al jertfei românesti. Căci crucea nu-i numai simbol, dar si putere!

Dar tineretul e împiedicat s-o facă din motive ... urbanistice, se zice.

Amară rătăcire e rătăcirea celor rupti de sufletul acestui neam!

Si sa fie numai atât? Sa nu ascunda oprirea asezarii crucii vreun alt gând? Nu si-or fi zis cumva cei care au zidit Mormântul Eroului Necunoscut ca acesta ar putea fi “turc”, “ovrei” sau necrestin – si de aceea vor fi împiedicat-o?

Un nou sfânt -minune divină -

Printre cei care s-au opus dictaturii comuniste a fost si arhimandritul Ilarion Argatu, care a avut mult de suferit din partea regimului ateu. L-am cunoscut pe când era la mănăstirea Cernica; apropierea de el aducea liniste sufletească si întărirea credintei. Am fost si la Boroaia, în judetul Suceava, acolo unde a ctitorit si construit o monumentală biserică. (...) După sapte ani, la deshumare, trupul arhimandritului era intact, cu toate că sicriul putrezise în totalitate. Cei prezenti la ceremonial au rămas înmărmuriti în fata acestei minuni divine. La scurt timp de la deshumare, au sosit zeci de preoti, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăutilor, pentru a se închina si ruga.

Dumitru Stăniloae - Scurtă interpretare teologică a natiunii

Natiunile sunt, dupa cuprinsul lor, eterne in Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. In fiecare arata o nuanta din spiritualitatea Sa nesfarsita. Le vom suprima noi, vrand sa rectificam opera si cugetarea eterna a lui Dumnezeu? Sa nu fie! Mai degraba vom tine la existenta fiecarei natiuni, propovaduind armonia lor, caci armonie deplina este si in lumea ideilor dumnezeiesti.

Dumitru Stăniloae - Invierea Domnului si importanta ei universală

Învierea Domnului este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Importanta ei întrece în mod absolut tot ce se întâmplă si se poate întâmpla în univers. Numai creatiunea lumii mai are această importantă si calitate. Ca si creatiunea tot asa si învierea, nu sunt evenimente propriu-zis istorice, întrucât nu se datoresc unor cauze imanente, nu pot fi explicate si prevăzute ca provenind din concursul fortelor si împrejurărilor naturale antecedente.