Mare luptător împotriva ecumenismului şi masoneriei, era o voce pe care nu îndrăznea s-o contrazică nimeni, decât cei mult prea rătăciţi. Incomoda mult pe ierarhii şcoliţi în şcolile Occidentului şi care au uitat Ortodoxia şi iubirea de neam. De aceea părintele mărturisea: „Dumnezeu vrea pace. Vrea pace mai mult decât oricine, dar nu cu dracul! Ce întâlnire are adevărul cu neadevărul? Murim! Pentru adevăr, asta facem. Nu se pune problema: apărăm adevărul, orice ar fi. Dacă e moarte, e sfinţenie, dacă nu e moarte, e laşitate. Apăraţi adevărul! Moartea nu înseamnă moarte, dragii mei. Ai trecut de la moarte la viaţă. Dar cel puţin lucrurile se văd, pentru că ai apărat adevărul”

Corabia crestina sta singura pe talazurile înspumate ale unei omeniri furibunde fara Dumnezeu. O lume care nici macar nu se sinchiseste de sensul pierdut, ci este în cautare perpetua de noi sensuri îsi produce, îsi fabrica la scara industriala sensuri. A vorbi acestei lumi despre sensul vietii, al mortii si al suferintei în sens crestin pare o imensa inutilitate ce frizeaza absurdul. Si totusi, spune Apostolul Pavel, „nadajduiti! Dar ce nadejde este aceea care se vede?” Si tocmai de aceea, ca la orizont nu se vede nimic, trebuie sa ne rostim si sa ne traim pâna la capat sensurile date de Dumnezeu. Când pe malul Senei se-ntemeia cu gratie filosofica legitimarea intelectuala a noii religii, comunismul, când inteligenta lumii era fascinata de noul Dumnezeu, undeva într-o celula în Rasaritul îndepartat, într-o tara devenita toata puscarie se marturisea sensul adevarat al vietii, al mortii si al suferintei.

Iubiti credinciosi ai Mănăstirii Petru Vodă, astăzi ne-am adunat să sărbătorim hramul mănăstirii, al Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril. Si vin si întreb: cu ce suflet, popor român, vii la această sărbătoare? Cu un suflet umilit, cu un suflet mutilat, cu un suflet deznădăjduit după 50 de ani de comunism si 18 ani de neocomunism. Cum de nu ai dispărut, popor român? Cum de nu ai îngenunchiat? Ce te-a tinut în viată si ce te mai tine încă? Si-Ti spun, Doamne: credinta, căci nu m-am uitat la mâna biciului care a dat în mine, ci mi-am lăsat sufletul în mâinile Tale. Iar dacă trupul a fost în mâinile călăului, sufletul a fost în mâinile Tale.

Care este modelul de roman pe care am vrea sa-l veneram, sa fim mandri ca exista, acel om la care sa ne intoarcem mereu pentru a gasi izvoarele binelui si adevarului sublim, pentru a ne curati, lumina si desavarsi? Exista. Trebuie doar sa-i cautam, sa-i descoperim si sa primim marea bogatie de spirit si lumina pe care ei o revarsa spre noi - IATA OMUL!

Un chip de o seninatate siderala te intampina cu o privire calda si in acelasi timp patrunzatoare. Trasaturile fine, delicate, tinuta sprintena si eleganta, fac din Parintele Iustin o prezenta care incanta si bucura de la prima vedere. Dar ce ne farmeca este imensa lumina cu care ne invaluie prezenta sa. Este greu de tradus in cuvant aceasta traire de bucurie si teama, de fericire si rigoare severa, de putere autoritara si duiosie tandra, de sobrietate pioasa si zambet sugubat, impaciuitor, de simplitate si imensa generozitate. Toate te cuprind si ramai cu o comoara in suflet pe care vei incerca mereu sa o meriti pentru ca ti-a fost daruita fara vreo conditie, fara pret, nemarginita.

Mărturisitorii cei adevărati ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinta si neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieste sufletele noastre.

Ar fi cu toate acestea fătărnicie din partea mea dacă nu as recunoaste că măsurile luate cu privire la evrei nu m-au întristat, dându-mi totodată prea bine seama că guvernul tării -date fiind împrejurările- nu putea proceda altfel si admirând curajul si mărinimia sa în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, care cereau imperios executarea populatiei evreiesti. Afectiunea mea pentru Neamul Românesc s-a întărit.

Dupa aproape 2000 de ani, un alt Arhanghel vestea ceva. Era taramul flacailor cu "inimi mari de domn" si a "padurilor de argint". Dupa ani de batjocura si rastignire, un codrean iesi dintr-insele. "Sa readucem Cerul deasupra Romaniei", parea a spune. Si iarasi Intunericul s-a ingrozit. "Fost-a om trimis de la Dumnezeu. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina" (Ioan, 1,6; 1,8). Era 24 iunie, ziua nasterii lui Ioan Botezatorul, despre care aminteste Apostolul. Totodata, ziua nasterii Legiunii Arhanghelul Mihail. Legiunea Arhanghelul Mihail? Cutremuratoare cuvinte. Cum? Aici, pe pamant, la noi? Noi - prapaditii, rastignitii, batjocoritii, umilitii, piatra pe care au nesocotit-o zidarii?

Da. Un sutas, intr-o zi de sarbatoare, cheama neamul la Inviere. Si-l urmara crestinii: la Nunta, propovaduire, tamaduire, sarbatoare, in ispite, lanturi, bice, palme, "porfira mincinoasa", piroane, suliti, moarte, s-apoi... lepadare unii, Inviere ceilalti.

Printre cei care s-au opus dictaturii comuniste a fost si arhimandritul Ilarion Argatu, care a avut mult de suferit din partea regimului ateu. L-am cunoscut pe când era la mănăstirea Cernica; apropierea de el aducea liniste sufletească si întărirea credintei. Am fost si la Boroaia, în judetul Suceava, acolo unde a ctitorit si construit o monumentală biserică. (...) După sapte ani, la deshumare, trupul arhimandritului era intact, cu toate că sicriul putrezise în totalitate. Cei prezenti la ceremonial au rămas înmărmuriti în fata acestei minuni divine. La scurt timp de la deshumare, au sosit zeci de preoti, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăutilor, pentru a se închina si ruga.

Natiunile sunt, dupa cuprinsul lor, eterne in Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. In fiecare arata o nuanta din spiritualitatea Sa nesfarsita. Le vom suprima noi, vrand sa rectificam opera si cugetarea eterna a lui Dumnezeu? Sa nu fie! Mai degraba vom tine la existenta fiecarei natiuni, propovaduind armonia lor, caci armonie deplina este si in lumea ideilor dumnezeiesti.