© Fundatia "George Manu",
2001- 2017

 

 




Rugăciune în Postul Mare

Această rugăciune a Sf. Efrem Sirul, una din cele mai frumoase şi mai profunde din tradiţia liturgică ortodoxă, se rosteşte îndeosebi în Postul Mare, conform rânduielii. Ea are ca scop cererea noastră către Dumnezeu pentru a ne curăţi de păcate şi a ne dărui virtuţile esenţiale pe calea mântuirii. Mesajul ei este însă mult mai larg, cuprinzând valori morale general-umane şi adresându-se oricărui om care trăieşte şi făptuieşte "în lume". Fiecare cerere pe care o facem îşi găseşte o frumoasă corespondenţă în cuvinte scrise de filosoful Ernest Bernea în al său "Îndemn la simplitate".

Părintele Arhim. Arsenie Papacioc (1914-2011)

Mare luptător împotriva ecumenismului şi masoneriei, era o voce pe care nu îndrăznea s-o contrazică nimeni, decât cei mult prea rătăciţi. Incomoda mult pe ierarhii şcoliţi în şcolile Occidentului şi care au uitat Ortodoxia şi iubirea de neam. De aceea părintele mărturisea: „Dumnezeu vrea pace. Vrea pace mai mult decât oricine, dar nu cu dracul! Ce întâlnire are adevărul cu neadevărul? Murim! Pentru adevăr, asta facem. Nu se pune problema: apărăm adevărul, orice ar fi. Dacă e moarte, e sfinţenie, dacă nu e moarte, e laşitate. Apăraţi adevărul! Moartea nu înseamnă moarte, dragii mei. Ai trecut de la moarte la viaţă. Dar cel puţin lucrurile se văd, pentru că ai apărat adevărul”

Dan Puric: Sensul vietii, al mortii si al suferintei în mileniul trei

Corabia crestina sta singura pe talazurile înspumate ale unei omeniri furibunde fara Dumnezeu. O lume care nici macar nu se sinchiseste de sensul pierdut, ci este în cautare perpetua de noi sensuri îsi produce, îsi fabrica la scara industriala sensuri. A vorbi acestei lumi despre sensul vietii, al mortii si al suferintei în sens crestin pare o imensa inutilitate ce frizeaza absurdul. Si totusi, spune Apostolul Pavel, „nadajduiti! Dar ce nadejde este aceea care se vede?” Si tocmai de aceea, ca la orizont nu se vede nimic, trebuie sa ne rostim si sa ne traim pâna la capat sensurile date de Dumnezeu. Când pe malul Senei se-ntemeia cu gratie filosofica legitimarea intelectuala a noii religii, comunismul, când inteligenta lumii era fascinata de noul Dumnezeu, undeva într-o celula în Rasaritul îndepartat, într-o tara devenita toata puscarie se marturisea sensul adevarat al vietii, al mortii si al suferintei.

Dan Puric: Hramul Mânăstirii Petru Vodă, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril

Iubiti credinciosi ai Mănăstirii Petru Vodă, astăzi ne-am adunat să sărbătorim hramul mănăstirii, al Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril. Si vin si întreb: cu ce suflet, popor român, vii la această sărbătoare? Cu un suflet umilit, cu un suflet mutilat, cu un suflet deznădăjduit după 50 de ani de comunism si 18 ani de neocomunism. Cum de nu ai dispărut, popor român? Cum de nu ai îngenunchiat? Ce te-a tinut în viată si ce te mai tine încă? Si-Ti spun, Doamne: credinta, căci nu m-am uitat la mâna biciului care a dat în mine, ci mi-am lăsat sufletul în mâinile Tale. Iar dacă trupul a fost în mâinile călăului, sufletul a fost în mâinile Tale.

Parintele Iustin Pârvu - izvor al demnitatii românesti

Care este modelul de roman pe care am vrea sa-l veneram, sa fim mandri ca exista, acel om la care sa ne intoarcem mereu pentru a gasi izvoarele binelui si adevarului sublim, pentru a ne curati, lumina si desavarsi? Exista. Trebuie doar sa-i cautam, sa-i descoperim si sa primim marea bogatie de spirit si lumina pe care ei o revarsa spre noi - IATA OMUL!

Un chip de o seninatate siderala te intampina cu o privire calda si in acelasi timp patrunzatoare. Trasaturile fine, delicate, tinuta sprintena si eleganta, fac din Parintele Iustin o prezenta care incanta si bucura de la prima vedere. Dar ce ne farmeca este imensa lumina cu care ne invaluie prezenta sa. Este greu de tradus in cuvant aceasta traire de bucurie si teama, de fericire si rigoare severa, de putere autoritara si duiosie tandra, de sobrietate pioasa si zambet sugubat, impaciuitor, de simplitate si imensa generozitate. Toate te cuprind si ramai cu o comoara in suflet pe care vei incerca mereu sa o meriti pentru ca ti-a fost daruita fara vreo conditie, fara pret, nemarginita.

Acatistul Sfintilor Români din închisori

Mărturisitorii cei adevărati ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinta si neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieste sufletele noastre.

 

 

Părintele Ioan Negrutiu (1915-2003)

S-a culcat mahnit si, adormit cu gandul la fuga, a avut un vis: se facea ca alearga printre buruieni si hatisuri, iar la un moment dat, intr-un mic luminis, a gasit o cruce cazuta la pamant.

A incercat sa o ridice, sa o fixeze, dar nu reusea. Un glas launtric i-a spus atunci ca acea cruce nu poate fi fixata pentru ca nu are baza. Parintele a inteles atunci ca la baza ei trebuie sa stea un suflet de om. Si a mai inteles ca el este cel care trebuie sa stea la baza Crucii, slujind-o cu credinta intreaga sa viata.

Asa l-au inhatat iar inchisorile. Dar era impacat. Stia ca drumul sau e drumul Crucii.

Nicolae Steinhardt - Autobiografie

Ar fi cu toate acestea fătărnicie din partea mea dacă nu as recunoaste că măsurile luate cu privire la evrei nu m-au întristat, dându-mi totodată prea bine seama că guvernul tării -date fiind împrejurările- nu putea proceda altfel si admirând curajul si mărinimia sa în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, care cereau imperios executarea populatiei evreiesti. Afectiunea mea pentru Neamul Românesc s-a întărit.

Vasile Bancilă - Despre noua spiritualitate

Sensibilitatea metafizica, tratarea acesteia cel putin in anumite cazuri in chip transant religios, traditionalism, in domeniul social, etc., acestea ar fi valorile spiritualitatii. In totul, un idealism viguros si grav, care incearca sa lege cerul si pamantul intr-o unitate de viata in stil major de doctrina. O indepartare de la orizontul cultural mai mult domestic de pana acum si tratarea culturii si vietii pe linia organica a marilor rosturi umane.

Spiritualitatea noua cauta sa-si adanceasca simtul dependentei metafizice si sociale. Cauta o atitudine prin care sa se integreze organic in realitatea totala. Sa primeasca lumina care vine din descoperirea activa a valorilor transcendente, gasindu-se totodata angrenata in sensul cel mai intim al realitatii social-istorice. Intre amandoua aceste domenii, spiritualitatea noua vrea sa treaca intaiul meridian, vrea o unitate adanca.

Un nou sfânt -minune divină -

Printre cei care s-au opus dictaturii comuniste a fost si arhimandritul Ilarion Argatu, care a avut mult de suferit din partea regimului ateu. L-am cunoscut pe când era la mănăstirea Cernica; apropierea de el aducea liniste sufletească si întărirea credintei. Am fost si la Boroaia, în judetul Suceava, acolo unde a ctitorit si construit o monumentală biserică. (...) După sapte ani, la deshumare, trupul arhimandritului era intact, cu toate că sicriul putrezise în totalitate. Cei prezenti la ceremonial au rămas înmărmuriti în fata acestei minuni divine. La scurt timp de la deshumare, au sosit zeci de preoti, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăutilor, pentru a se închina si ruga.

Dumitru Stăniloae - Scurtă interpretare teologică a natiunii

Natiunile sunt, dupa cuprinsul lor, eterne in Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. In fiecare arata o nuanta din spiritualitatea Sa nesfarsita. Le vom suprima noi, vrand sa rectificam opera si cugetarea eterna a lui Dumnezeu? Sa nu fie! Mai degraba vom tine la existenta fiecarei natiuni, propovaduind armonia lor, caci armonie deplina este si in lumea ideilor dumnezeiesti.

Dumitru Stăniloae - Invierea Domnului si importanta ei universală

Învierea Domnului este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Importanta ei întrece în mod absolut tot ce se întâmplă si se poate întâmpla în univers. Numai creatiunea lumii mai are această importantă si calitate. Ca si creatiunea tot asa si învierea, nu sunt evenimente propriu-zis istorice, întrucât nu se datoresc unor cauze imanente, nu pot fi explicate si prevăzute ca provenind din concursul fortelor si împrejurărilor naturale antecedente.