Daca s-ar examina publicatiile care au aparut în intervalul de la revolutie încoace, s-ar putea vedea limpede ca numai revista "Permanente" si-a plecat urechea la murmurul din veac al duhului românesc, spre deosebire de toate celelalte, dintre care unele, disimulate chiar sub taina oficialitatii, batjocoresc valorile culturii si spiritualitatii noastre, vestejesc traditionalismul, fara al carui spirit calauzitor nu e posibila o mai departe dezvoltare organica a culturii.

Revista "Permanente" e singura dintre toate publicatiile aparute în anii de dupa revolutie care îsi dovedeste si îsi garanteaza vitalitatea tocmai prin afirmarea spiritului autohton în creatia valorilor culturale si spirituale ca si în viata sociala si politica a tarii, precum si prin intuitia fara gres a punctelor de orientare prin haosul vremii noastre.

De aceea are, poate, si o situatie dintre cele mai paradoxale: desi continua sa ramâna lectura unei restrânse elite, ideile din paginile ei patrund totusi cu ajutorul acestei elite în rândurile mai largi de cititori, deschizându-le marile perspective pe care trebuie sa îndrepte România postrevolutionara, România de azi, dar numai în solidaritate organica cu marile traditii ale neamului nostru.

[... textul complet]