(c) Fundatia "George Manu", 2001- 2014

Aristide Lefa

Fara ura si partinire


Catre sfarsitul lunii aprilie a anului 2000, a aparut in presa (Oglinda, Adevarul, National) un comunicat din partea Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania in care se cere Presedintiei, Parlamentului si Guvernului sa ia masuri „eficiente” impotriva Miscarii Legionare, conform referirilor din Codul Penal privind activitatile nationalist-sovine si incitare la ura de rasa.

Putinii supravietuitori legionari ai celor trei dictaturi: regala, antonesciana si comunista, au evitat sa deschida o polemica in care sa dovedeasca faptul -pentru cine mai are urechi de auzit- ca nu se fac vinovati de a fi avut atitudini criminale fata de minoritatea evreiasca.

In primul rand, cel mai puternic argument este faptul ca nici un legionar nu a fost condamnat pentru ca ar fi ucis vreun evreu, si nu este un secret ca, atat evreii cat si reprezentantii „statului de drept” sau ai regimului comunist, au cautat cu disperare sa gaseasca macar un exemplu. Toate aberatiile lansate de dusmanii societatii romanesti -care depune eforturi de refacere- de la fantezia cu evreii asasinati si agatati in carligele Abatorului din Bucuresti (care nu este prezentata nici macar in „martiriul evreimii” editat sub raposatul Moses Rosen), la evreii gasiti ucisi in padurea Jilava (daca erau evrei, nu cadavre aduse de la morga pentru a-i compromite pe legionari), pana la evreii morti dupa 29 iunie 1941 la Iasi si in timpul transportului cu trenul (cand legionarii umpleau inchisorile din Romania sau erau refugiati peste hotare pentru a-si salva vietile de furia regimului condus de gen. Antonescu) si altele asemenea, au fost dezmintite si dovedite ca nefondate chiar de instantele tribunalelor comuniste. Dupa 1989, in presa nelegionara (Expres Magazin) s-a reprodus un document in facsimil ce poarta semnaturile directorului si angajatilor cu munci de raspundere de la Abatorul din Bucuresti, si un articol in care se afirma ca acestia au dat declaratii in fata instantelor prin care au dezmintit ca la Abator s-ar fi aflat „evrei ucisi si agatati in carlige” de catre legionari. Apoi, cand in ianuarie 1941 legionarii erau alungati de la guvernare datorita raportului de forta impus de tancurile germane scoase pe strazi in ajutorul lui Antonescu, sunt marturii despre faptul ca anumiti indivizi au fost imbracati in tinuta legionara (camasa verde) pentru a produce confuzie si resentimente in randul cetatenilor. Relativ la evenimentele din iunie 1941, s-a dovedit ca militari nemti si romani au executat un numar de evrei si au trimis spre Baragan pe altii, drept represalii pentru faptul ca ca indivizi din randul populatiei de origine evreiasca au semnalizat aviatiei rusesti pozitia orasului camuflat si a unor depozite germane.

Timp de 50 de ani propaganda comunista a batut moneda pe aceste aberatii; si este de inteles aceasta: legionarii erau dusmanii ireductibili ai comunistilor si trebuiau sa fie compromisi.

In schimb, sunt atatea dovezi pentru a demonstra ca legionarii au avut o atitudine mai mult decat corecta fata de evrei. A ramas ca un fapt iesit din comun cand Corneliu Codreanu a dus in spate un evreu cazut pe strada pana la prima farmacie, pentru a i se da ajutor. Cand a fost intrebat de ce a facut acel gest, a raspuns: „Eu nu am nimic cu omul evreu, ci cu tendinta politica a evreilor de acapara economia si de a se implica in conducerea politica a tarii”. Apoi se stie despre faptul ca un tren care venea de la Iasi, in care se afla si Corneliu Codreanu cu o echipa de legionari, a ramas inzapezit datorita unui viscol puternic in plin camp. Cativa legionari din cei mai voinici au pornit sa infrunte viscolul pana la primul sat, pentru a se aproviziona cu alimente. Cum in tren se aflau si destui evrei, Corneliu Codreanu a cerut ca acestora sa li se dea alimente pe care aveau voie sa le consume (branza, carne de pasare, fructe), in nici un caz preparate din carne de porc, respectand legea si credinta lor. Inainte de arestarea sa, Corneliu Codreanu a avut o intalnire cu rabinul Al. Safran, la Casa Verde. In urma discutiei pe care au dus-o timp de cateva ore, rabinul a declarat la plecare ca aceasta a fost constructiva si ca ambii au avut de profitat de pe urma ei. Nu trebuie sa se omita nici faptul ca in 1940, cand Miscarea Legionara participa la guvernare impreuna cu Antonescu, a luat fiinta teatrul evreiesc -Baraseum- primul de acest fel din lume. Director general al Teatrelor, cel care a facut posibila aparitia acestui teatru, era poetul legionar Radu Gyr. Sa nu mai vorbim de atitudinea legionarilor in inchisori, care i-au privit pe evrei ca frati de suferinta, si nu de rare ori au rupt din putinul pe care il primeau din dorinta de a-i scapa de moarte pe cei mai grav bolnavi. Au marturisit in acest sens evrei ca N.Steinhardt, Max Banus, iar Richard Wurmbrand a scapat cu viata datorita streptomicinei pe care i-a cedat-o Valeriu Gafencu (care o primise de la Leonida Stratan) cu pretul propriei sale vieti. Atunci, de unde ura de rasa, xenofobie si alte epitete cu care sunt incriminati legionarii?

Dar legionarii au destul dovezi, fara putinta de tagada, ca unii evrei au asasinat, fara judecata, destui legionari. Iata si cateva cazuri: agentul de politie Otto Reiner la 5 aprilie 1939 o ancheteaza pe studenta Lucia Grecu, o schingiuieste bestial, o violeaza, o asasineaza si o arunca de la al patrulea etaj al Prefecturii de politie Bucuresti, pentru a simula sinuciderea ei; Constantin Boulet, agent de politie originar din Botosani, l-a impuscat pe prof. Vasile Christescu la 26 ianuarie 1939, in casa unde acesta se ascundea de urmarirea politiei lui Carol al II-lea; tot el a luat parte la macelul celor 11 legionari asasinati -ca toti ceilalti, fara judecata- in spitalul militar din Brasov; comisarul Alexandru Davidescu l-a strangulat pe Victor Dragomirescu in masina cu care il transporta la spitalul inchisorii Vacaresti, l-a dus la crematoriul „Cenusa”, iar acolo, desi acela revenise la viata, l-a impins in cuptorul crematoriului; in aceeasi zi, 21 septembrie 1939, a luat parte la schingiuirea echipei lui Miti Dumitrescu. Exemplele ar putea continua.

In timpul regimului comunist din perioada stalinista, cand s-au comis cele mai cumplite atrocitati asupra legionarilor, conducerea Ministerului de Interne era compusa aproape in totalitate din evrei: ministru era Teohari Georgescu (Burah Tescovici), seful Serviciului secret de informatii,gen, Nikolski (Boris Grümberg), seful anchetelor, col. Dulgheru (Dulberger), directorul penitenciarelor, col Sepeanu. Sub ordinul acestora s-au desfasurat atrocitatile de la Pitesti, nemaiintalnite in secolul XX. Studentimea trebuia sa plateasca atitudinea anticomunista adoptata inca din 1922. Sa nu-i uitam nici pe odiosii directori ai inchisorii Aiud: Czeller si Kohler, si pe atatia alti sefi ai regionalelor securitatii.

Astazi, cand comunitatea evreiasca este atat de putin numeroasa, este absurd ca membrii ei sa se teama de putinii legionari supravietuitori ai tuturor gulagurilor, septuagenari, octogenari sau nonagenari. Cat priveste tineretul, cu mici exceptii, acesta este departe de a-si insusi trairea legionara, desi incearca, adesea gresit, sa se afirme pe aceasta linie. In plus, legionarii nu doresc sa se implice la conducerea treburilor publice din motive bine intemeiate. Cred ca si daca ar fi solicitati nu s-ar implica, pana cand opinia publica nu si-ar schimba starea de spirit actuala; in cel mai bun caz ar fi dispusi sa puna umarul si sa contribuie prin exemplul personal si experienta dobandita dupa atatia ani de incercari, la redresarea spirituala, morala si economica a societatii romanesti.

Ideologia legionara se bazeaza in primul rand pe credinta in Iisus Hristos si Biserica Lui. Un crestin adevarat nu poate uri nici pe vrajmasul sau, nici nu poate prigoni sau nedreptati pe semenii sai, indiferent de originea etnica sau credinta religioasa a acestora.

Miscarea Legionara nu a fost implicata de catre Tribunalul de la Nürnberg in judecarea organizatiilor naziste, fasciste sua colaborationiste, deoarece prin doctrina si actiunile ei nu poate face obiectul unui proces prin care sa fie incriminata. In perioada in care in diferite tari apareau legi cu caracter antievreiesc si s-a pus problema luarii unei atitudini pe plan international impotriva lor, Miscarea Legionara nu numai ca nu a contribuit la elaborarea legilor respective, dar nu a dat nici declaratii,nici nu a participat la actiuni de acest gen.

In plus, legionarii au suferit persecutii din partea nazistilor, fiind internati in lagarele germane, asa cum au fost internati si evreii. De 50 de ani Miscarea Legionara a fost implicata numai in lupta anticomunista, platind cu mult sange si imensa suferinta atitudinea sa.

Comunitatea evreiasca din Romania ridica problema existentei unei reorganizari legionare si a raspandirii ideilor de factura legionara in lumea romaneasca. Mai mult, ea acuza autoritatile ca inchid ochii si nu iau masuri „eficiente” impotriva pericolului pe care l-ar prezenta acest fapt. Ce este mai mult decat curios, este faptul ca nu se sesizeaza ca astazi comunistii, care au provocat atatea victime si suferinte, s-au regrupat imediat dupa decembrie 1989, si au un cuvant care apasa greu asupra intereselor tarii, mentinandu-se la conducerea treburilor statului. Alarma comunitatii evreiesti este absolut nefondata, si acuzatiile care sunt aduse autoritatilor sunt fara obiect (de altfel, se bazeaza pe informatii care au fost actuale in urma cu mai bine de trei ani, cele mai noi fiind din anul 1999; deci nu mai au nici o relevanta in stapanirea situatiei operative la nivelul serviciilor romanesti de informatii, care au a se ocupa de obiective mult mai importante pentru statul romanesc).

Asa zisa organizare a Miscarii Legionare, pe care o invoca „sesizarea” amintita, este consecinta catorva indivizi care se deghizeaza in camasi verzi si a agitatiei pe care acestia o fac, pretinzand ca reprezinta Miscarea Legionara. Sunt acte total iresponsabile, in care Miscarea Legionara nu este implicata. Daca exista astazi o realitate a ei, aceasta se reduce la o stare de spirit.

Momentul istoric si conjunctura in care se afla lumea romaneasca, ar trebui sa impuna comunitatii evreiesti din Romania o revizuire radicala a atitudinii fata de Legiune. Odata ce Legiunea n-a initiat nici un atac impotriva evreilor si exista atatea manifestari ale ei din care rezulta ca nu respinge, nici macar din principiu, o convietuire pasnica cu cei de alt neam, nu are nici un fel de justificare orice actiune care ar alimenta ideea existentei unei false situatii conflictuale dintre Miscarea Legionara si evrei.

(raspuns la scrisoarea deschisa a Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania din aprilie 2000)


Articolul a fost prezentat ca drept la replica celor trei ziare amintite, care au difuzat protestul comunitatii evreiesti; singurul care a publicat replica a fost Oglinda.