1960, noiembrie 23. Nota informativă a deÅ£inutului “Petrică” referitoare la atitudinea lui George Manu după întâlnirea cu comandantul penitenciarului, Gheorghe Crăciun.

Strict Secret

Ministerul Afacerilor Interne

U.M. 0622 Aiud

Sursa “Petrică”La întâlnire a participat c[a]p[i]t[anul]. NodiÅ£ Ioan, Azi, 23 Noiembrie 1960. Întâlnirea a avut loc în camera de anchetă a Penit[enciarul] Aiud.

Notă informativă

Susa relatează următoarele:Stând de vorbă cu deÅ£inutul Manu George, acesta a făcut următoarele afirmaÅ£ii ÅŸi aprecieri:DeÅ£inutul Manu George: Am fost dus de câteva ori la anchetă la poartă. Acolo m-a anchetat dl. Colonel Crăciun, Comandantul închisorii, în legătură cu diferite probleme.

Printre altele, a făcut o serie de incursiuni în activitatea mea din trecut ÅŸi a căutat să mă cam admire pentru capacitatea mea culturală. Dar toate acestea nu le-a făcut pentru că ar fi fost miÅŸcat de capacitatea mea, ci pentru ca tot acest elogiu să-l folosească mai apoi în faptul de a mă acuza de crimele care s-au săvârÅŸit în trecutul miÅŸcării legionare, aÅŸa după cum vă voi povesti.

Domnule Manu, mi-a spus dl. Colonel, Dumneata, care eÅŸti om de mare cultură, care ai cunoscut ÅŸi ai trăit într-o lume selectă, care ai cunoscut societatea franceză ÅŸi care ai făcut ÅŸi ai dres, dumneata cred că nu te poÅ£i solidariza cu toate crimele pe care le-au săvârÅŸit legionarii în numele neamului român.

Dumneata, care nu te-ai prea lansat în aventurile lui Horia Sima ÅŸi ai celor ca el, cred că ÅŸi în prezent îÅ£i vei păstra aceeaÅŸi poziÅ£ie. Dumneata eÅŸti un om superior care nu te poÅ£i coborî la asemenea acte. NU(1)?

Iar eu i-am răspuns: domnule colonel, toată cultura mea ÅŸi tot ce am putut cunoaÅŸte până acum cad în faÅ£a faptului de a mă desolidariza de tot ceea ce au făcut legionarii în trecut.

Eu am fost ÅŸi sunt alături de MiÅŸcare, indiferent de cât de mare ar fi prigoana.

Dar nu poÅ£i fi simist. Actele lui Horia Sima nu mai sunt nici măcar în cadrul principiilor legionare, mi-a spus dl. Colonel. Iar eu i-am răspuns: ba da, sunt chiar ÅŸi simist. Pentru că Horia Sima n-a făcut nimic de capul lui. El s-a consultat întotdeauna ÅŸi a acÅ£ionat permiÅ£ându-ÅŸi iniÅ£iative numai în cadrul formelor de a acÅ£iona. Fapt care n-a fost în contradicÅ£ie cu hotărârile reprezentanÅ£ilor MiÅŸcării.

Deci eÅŸti simist? m-a întrebat. Åži i-am răspuns răspicat:Da! Sunt simist!

Acest răspuns al meu, atât de hotărât, l-a cam tulburat pe dl. Colonel care, cred că la început a avut intenÅ£ia de a discuta cu mine mult mai mult.

Cu o altă ocazie mi-a dat o mulÅ£ime de informaÅ£ii cu privire la realizările socialiste din Å£ara noastră ÅŸi din URSS, fapt care m-a făcut să-mi dau seama că actuala administraÅ£ie din Aiud nu mai este compusă din niÅŸte ignoranÅ£i sau semidocÅ£i cum a fost chiar până la timpul lui Coler, inclusiv, ci că în sfârÅŸit Aiudului i s-a dat o administraÅ£ie corespunzătoare cu importanÅ£a politică pe care o are.

Dl. colonel Crăciun, datorită probabil ÅŸi meseriei ÅŸi prea marii fermităţi pe care o are în crezul comunist, nu se prea poate stăpâni atunci când întâlneÅŸte o prea tare opoziÅ£ie, fapt care m-a împiedicat să pot pătrunde în bagajul dânsului de cunoÅŸtinÅ£e culturale.

Ceea ce am constatat, numai, este faptul că are toate informaţiile depsre realizările socialiste din toate sectoarele.

Aceste realizări ale lor, am constatat că sunt hrană sufletească pentru toÅ£i(2). Ei trăiesc prin aceste realizări materiale ÅŸi nu-ÅŸi pun niciodată problema cât au costat aceste realizări.

În concluzie, dl. Colonel Crăciun este un om care poate sta de vorbă cu oricine, atâta timp cât partenerul de discuÅ£ie nu-ÅŸi afirmă poziÅ£ia de legionar fanatic, aÅŸa cum sunt eu.

Fanatismul legionar îl tulbură, îl face să-ÅŸi piardă calmul ÅŸi începe să ameninÅ£e ÅŸi să spună cuvinte grele.

Dar, cel care m-a impresionat foarte mult ÅŸi m-a impresionat într-un mod plăcut, a fost dl. Căpitan NodiÅ£.

Acest om m-a frapat prin faptul cu care discută şi cultura lui multilaterală.

În materia mea de specialitate, parcă era la el acasă. Åži mi-am zis, poate că este de specialitate, sau l-a pasionat această problemă care este cea mai la modă azi în lume.

Dar am făcut incursiuni în probleme de literatură, de filozofie, de drept foarte subtil, de istorie, economie politică ÅŸi în cultură generală, era suficient să se atingă tangenÅ£ial o problemă, ca dânsul să vină cu un lux de amănunte pe care nu le pot avea decât oamenii de specialitate sau de cultură foarte înaltă.

Pe la începutul discuÅ£iilor am avut impresia că sunt la catedră ÅŸi că ascult un candidat care-ÅŸi susÅ£ine teza de doctorat. Dar, mai apoi, aceste teze înmulÅ£indu-se, am fost nevoit să-mi schimb impresia ÅŸi să mă cred într-o discuÅ£ie cu un coleg.

Adică dl. Căpitan NodiÅ£ mi-a făcut impresia unui om de cultură de talie universitară. Acest fapt mă face să-mi pun un mare semn de întrebare. De ce acest om este numai căpitan? Sau toÅ£i căpitanii sunt ca dânsul? Dacă toÅ£i căpitanii ar (fi) avea această cultură, comunismul ar fi de nezdruncinat

La fel am fost frapat de felul cum m-au tratat aceÅŸti oameni. Mi-au dat mâncare destul de aleasă ÅŸi mai multe atenÅ£ii la care nu m-am aÅŸteptat.

Eu însă m-am Å£inut dârz pe poziÅ£ie ÅŸi le-am spus adevărul pe faţă, aÅŸa cum îl văd eu, fapt care cred că nu le-a convenit.Åži, deÅŸi în faţă mi-au promis că îmi vor da tratament medical ÅŸi regim, sunt sigur însă că nu-mi vor da nimic, ci vor privi la mine cum mă sting, poate cu regret că mă încăpăţânez pe poziÅ£ia de legionar fanatic, sau poate cu o oarecare satisfacÅ£ie că văd cum prin mine scapă de un duÅŸman de moarte al lor.

După ce am fost examinat de doamna doctor, dl. Căpitan a venit ÅŸi mi-a spus că am o hiperanemie, că am sub două milioane hematii, în loc de cinci, cum este normal ÅŸi că am nevoie de supraalimentaÅ£ie ÅŸi de un tratament medical serios. De atunci însă constat că au trecut multe zile ÅŸi chiar săptămâni ÅŸi niciun tratament n-a început.

Îmi pare foarte rău că trebuie să sfârÅŸesc viaÅ£a în aceste condiÅ£ii, dar drept să spun, dacă ÅŸi eu aÅŸ fi în locul lor, nu m-aÅŸ lăsa deloc impresionat de faptul că un comunist fanatic moare în condiÅ£iile în care trebuie să mor eu acum. Un singur lucru, însă, vă rog, să spuneÅ£i tuturor camarazilor cu care veÅ£i ajunge în contact de felul cum am primit eu moartea, pentru ca exemplul meu să fie imbold de rezistenţă pentru toÅ£i. Căci, vă spun că dacă aÅŸ fi făcut cât de cât o înclinare de steag, cu siguranţă că m-ar fi internat imediat în spital ÅŸi mi-ar fi dat un tratament cu care m-aÅŸ fi repus pe picioare. N-am făcut-o însă ÅŸi nu o voi face niciodată pentru că comunismul îmi este odios ÅŸi singurul loc unde eu m-am putut realiza este aici, în miÅŸcarea legionară. Pentru mine, a renunÅ£a la miÅŸcare înseamnă a renunÅ£a la mine însumi. Iar ca să iau atitudine împotriva lui Horia Sima cum ar vrea poate ei, ar fi un act făcut împotriva voinÅ£ei mele, fapt care, la fel, mi-ar da o tulburare de conÅŸtiinţă pentru toată viaÅ£a mea. Åži apoi, chiar dacă aÅŸ face-o, eu doar ÅŸtiu că am făcut-o de nevoie ÅŸi nu din convingere ÅŸi tot nu m-ar tata decât ca pe un laÅŸ, căutând să mă dea de exemplu celorlalÅ£i legionari, pentru ca, prin exemplul meu, să poată corupe pe cât mai mulÅ£i.

Acest fapt ar însemna pentru mine o sinucidere morală ÅŸi o ruÅŸine pentru întreaga miÅŸcare legionară.

Eu însă, sunt conÅŸtient de aceasta, fapt care mă face să rămân credincios miÅŸcării legionare ÅŸi comnadantului ei, Horia Sima, chiar adcă va trebui să mor.

Sursa: aceasta este atitudinea deÅ£inutului Manu George pe care a rugat pe cei din cameră să o răspândească printre legionari pentru a fi un exemplu de moarte eroică ÅŸi imbold pentru toÅ£i ceilalÅ£i.

Multe dintre acestea deţinutul George Manu le-a relatat numai surse[i], tot de teama lui Ghiocel (3) şi găsind că deţinutul Gane Constantin (4) nu mai prezintă nicio importanţă pentru viitor.

Aiud, la 23 Noiembrie 1960, “Petrică”(A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 160161, vol. 1, ff. 42-45)

Note:

1. Cu majuscule, în original

2. Åži deÅ£inuÅ£ii legionari din Aiud dezbăteau, cu sentimente uneori contradictorii, informaÅ£iile despre realizările industriale ale noului regim (vezi, de pildă, discuÅ£ia despre construcÅ£ia de tractoare româneÅŸti - A.C.N.S.A.S., fond informativ, dosar nr. 160161, vol. 1, f. 47; cu acea ocazie, George Manu se pronunÅ£a în favoarea „dezvoltării unei industrii grele ÅŸi de precizie care să fabrice maÅŸini mai ieftine decât cele pe care le-ai cumpărat din străinătate”).

3. În Nota Informativă din 23 Noiembrie 1960, „Petrică” explica motivele reticenÅ£ei manifestate de Manu faţă de Dumitru Ghiocel, prin faptul că acesta (fost membru al P.M.R.) aprecia pozitiv „realizările din Å£ară din ultimul timp” ÅŸi avea o reputaÅ£ie îndoielnică printre deÅ£inuÅ£i. Acest „fel de a se manifesta a lui Ghiocel l-a făcut pe deÅ£inutul Manu să cam tacă ÅŸi să discute cu sursa numai în timpul când acesta dormea sau în limbi străine, sub pretextul lecÅ£iilor pe care le făcea cu sursa” (Ibidem, f. 26).

4. Ironia sorÅ£ii face ca decesul scriitorului Constantin Gane, în penitenciarul Aiud, să fi fost unul asemănător celui al lui George Manu (vezi Preot Ioan BărdaÅŸ, Calvarul aiudului. Din suferinÅ£ele unui preot ortodox, text îngrijit ÅŸi notă biografică de Georgeta Pop, cuvânt înainte de Ana Blandiana, BucureÅŸti, Editura Anastasia, 1999, p. 82)Extrase din volumul “Gheorghe Manu ÅŸi Å¢ara lui - Eseu subiectiv” de Silviu B. Moldovan