(c) Fundatia "George Manu", 2001- 2017

Mihai Rădulescu

separator

Interpretări nemotivate ale luptelor armate împotriva comunismului

Sub egida Primăriei Pitesti, a Fundatiei Culturale Memoria, Filiala Arges, a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Arges, a Muzeului Judetean si a Institutului Român de Istorie Recentă din Bucuresti, între 26 si 28 septembrie a. c., a avut loc al III-lea Simpozion International „Experimentul Pitesti - Reeducare prin tortură”. O a doua temă, alături de aceea enuntată în denumirea de mai sus, a fost: „Lupta grupurilor înarmate împotriva bolsevizării României”. Primarul urbei a salutat cercetătorii si victimele prezente la deschidere, printre alte cuvinte însemnate rostind si înteleapta lămurire a sustinerii lucrărilor: „pentru ca astfel de lucruri să nu se mai repete”. Deoarece unul dintre obiectivele realizate de la ultimul simpozion încoace a fost completarea monumentului, închinat celor oprimati de către regimul comunist prin lagăre si închisori, cu o turelă de pază, o fereastră cu zăbrele si o usă ghintuită de penitenciar, aduse de la Colibasi. Comandantul temnitei de acolo a adresat si el un cuvânt celor prezenti, arătându-si stânjenirea de a se găsi de cealaltă parte a puntii libertătii decât cei din sală. A constatat adevărul celor spuse de acestia în legătură cu condamnarea la ani grei de puscărie 'pentru o singură vorbă' rostită în timpul dictaturii rosii, adăugând cu dreptate că până si tăcerea neagreată de Putere era si ea pricină de a fi aruncat în lanturi.

Din păcate, zguduitoarele contributii ale participantilor la cunoasterea adevărului privitor la cele două teme în dezbatere au intrat încă înainte de deschiderea sectiunilor în conul de umbră a unei pozitii prea putin întelegătoare a fenomenelor de odinioară, pozitie ce se voia oarecum oficială, fiind enuntată de la masa deschiderii lucrărilor (întâietate solicitată de vorbitorul în cauză). O afirmatie a prof. univ. Adrian Cioroianu a stârnit uluirea prin dovedirea necunoasterii psihologiei patriotilor din epocă si a mentalitătii jertfelnice a ofiterilor si tineretului nationalist sau din celelalte partide, si nu numai. Conferentiarul a insistat zicând că una dintre motivările luptătorilor din munti de a lua arma în mână si de a se retrage în codri a fost frica. Se referea la frica de a fi fost arestati pentru că erau membrii unui partid sau mai ales ai miscării nationaliste. O înlăntuire logică elementară era complet ignorată de vorbitor (si de către unii dintre emulii săi prezenti la sesiune): dacă sunt arestat, am sansa de a supravietui; pe când urcând pe munte, risc să fiu împuscat după prima jumătate de ceas.

Sustinând suprematia 'documentului' fată de mărturia trăitorilor, vorbitorul... a uitat să citeze tocmai 'documentele' din care reies atari afirmatii jignitoare pentru majoritatea ascultătorilor săi. În urma discutiei stârnite a reiesit că, în continuarea strâmbării limbii române izbutite sub Nicolae Ceausescu (ca în cazul notiunilor: patrie, patriotism, fericire, adevăr, element, cadru, epocă de aur s.a.m.d), termenul „document”, în contextul detentiei politice, capătă un înteles opus sensului său. Astăzi, prin „document” se înteleg procesele verbale de anchetă si din justitia de ieri, care, de fapt, constituie niste însăilări de minciuni odioase, răspunzătoare de născocirea lor fiind exclusiv securitatea. Pe lângă menirea lor de a conduce la obtinerea unor condamnări samavolnice, rostul le era si de inducere în eroare a viitorilor istorici (această 'ante-scriere' a istoriei reprezentând ceva de tipul 'spălării banilor' în lumea mafiotă!). Scopul securitătii acum enuntat s-a dovedit atins la chiar simpozionul unde se presupunea că numai adevărului îi este îngăduit să triumfe. 'Naivitatea' acestui punct de vedere, al cărui rezultat este plasarea la momentul si în mediul potrivit a vorbei necugetate ce încurcă apele, miră la atâtia ani după revolutia anticomunistă ce ne-a eliberat în '89. Tehnica folosită ne este prea bine cunoscută din trecut, când românii au fost condamnati în temeiul 'documentelor' scrise de anchetatori si semnate de victima lor. Folosindu-se aceleasi 'documente', iată-i iarăsi judecati... pentru frică! Care este rezultatul final al directivelor date aluziv participantilor, în interventia mentionată? Să se adauge tuturor murdăriilor azvârlite în ani asupra luptătorilor din munti si aceea că au fost niste lasi amărâti, îngroziti de absenta de perspective ale existentei lor! Adică nu niste luptători pentru libertatea si dezrobirea Neamului si a Patriei, ci niste disperati...

Mi-e teamă că aceasta trădează disperarea acelora care continuă să plănuiască eliminarea românilor autentici de la jocul Puterii

"Permanente" Nr. 10/2003