Horia Sima - scrisori si documente din exil

Madrid, 25 mai 1986

Dragă camarade Corbuţ,

Scriu cu mare întârziere la scrisoarea Dtale din 25 februarie 1986, dacă ai pus bine data.

Am făcut o lungă călătorie, de aproape două luni, prin nordul Europei, încât corespondenţa a rămas în aşteptare. Când m-am întors mă aşteptau un sac de scrisori. Erau şi multe felicitări de Sfintele Paşti, dar trebuia să răspund tuturor.

Mă bucur când primesc ceva de la Dta, pentru că eşti un om cumpănit şi ştii să alegi din orice situaţie ceea ce serveşte Legiunii şi cauzei naţionale.

Referitor la Majadahonda, anul viitor, este prematur să scriu ceva. Aici în Spania, este o alunecare spre stânga şi niciodată nu ştim ce se poate întâmpla mâine. Ca să mă gândesc la Majadahonda, trebuie să vedem care va fi situaţia politică internă … la toamnă.

Acuma, dat fiind că la anul se va împlini o jumătate de veac de la sacrificiul lui Moţa şi Marin, vrem să dăm comemorării mai multă amploare. Vor fi probabil 2-3 oratori. Anul acesta, şi acum un an, a vorbit maestrul Radu Budişteanu. Anul viitor nu va mai fi el orator. Vom vedea cine. În orice caz, Dta, ca vechi legionar, te poţi pregăti cu o scurtă cuvântare de nu mai mult de 10 minute. În genere ceremonia ţine scurt, şi din cauza frigului care la această epocă bântuie în regiune. O scurtă cuvântare comemorativă, în care să aminteşti clar - viziunea lui Moţa. A venit să lupte la Majadahonda, pentru a nu lăsa poporul român o ţară „fără cruci, fără icoane”. O tragică presimţire. Dta, ca locuitor al Gulagului românesc, poţi să depui mărturie.

Sunt adânc mâhnit de moartea lui Gabriel Bălănescu. Opera lui, gazeta „Curierul” este greu de continuat. El era gazetar de profesiune. Avea apoi chiar în sânge acest dar al scrisului cotidian. Ştia să întocmească o gazetă, ceea ce nu e uşor. Toţi ceilalţi din exil, sunt diletanţi. Scriu, dar nu au nervul gazetarului. Am luat notă de adresa Părintelui Calciu şi îi vom trimite buletinul.

Am primit ilustrata de la dânsul, dar nu i-am răspuns pentru că nu vreau să-i creez greutăţi. Văd că este atacat din multe părţi, pentru trecutul său. Apoi, eu cred că omul trebuie lăsat singur să se dumirească. Nu trebuie tras de mânecă într-o parte şi alta. I-am citit predicile şi conferinţele lui din Austria şi Elveţia. Foarte bune.

Mi-ai scris de întâlnirea din casa lui Eliade, care a rămas ca o reminescenţă ultimă a vieţii lui, căci peste puţin timp a murit. Mă bucur că Alecu l-a asistat până în ultima clipă.

Alecu mi-a trimis Conferinţa lui de la Institut for Historical Review în California. Este excelentă. A adus o mare contribuţie la cunoaşterea Legiunii.

Mai îmi scria mai de mult că a fost solicitat să facă parte sau să trimită pe cineva să făcă parte din acel OIS, acel oficiu care se ocupa de „criminalii de război” ce-au mai rămas prin USA. Ar fi foarte important să pătrundă în acest for oficial, unde se lucrează după un anumit tipic, dăunător intereselor popoarelor robite. Se văd crimele naziste, dar nu se cercetează cele 100 de milioane de creştini masacraţi în Rusia şi alte ţări ocupate. Aceştia nu sunt oameni.

Să sperăm că cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom putea vedea pentru a recapitula trecutul şi a proiecta mai just viitorul.

Cu toată dragostea, sănătate Doamnei, noroc şi numai bine, TRLC

Horia Sima

Madrid, 19 aprilie 1993

Dragă tinere Corbuţ,

Voiu răspunde mai târziu la scrisoare Dtale cu anexele. Deocamdată îţi scriu în grabă, făcând observaţia că în titlul lucrării „Antologie Legionară” nu e nevoie să pui nici Comandantul Mişcării Legionare şi cu atât mai puţin Şeful Legiunii Arhanghelului Mihail.

E suficient numele, căci toată lumea ştie cine sunt.

Ar avea aierul că ostentativ pun aceste titluri contra acelora care mă atacă.

În nici un caz, Şeful Legiunii Arhanghelului Mihail nu merge. Legiunea Arhanghelului Mihail a fost o fază de început a mişcării şi chiar Căpitanul folosea rar mai târziu această expresie. El a adoptat, după ce s-a mutat la Bucureşti termenul Mişcarea Legionară.

Cu drag şi tot binele, Cristos a Înviat!

TRLC

Horia Sima

Atribuţiile Forului Legiunii

Forul Legiunii este organul suprem cu care se consultă Comandantul Legiunii, oridecâteori are probleme cruciale de dezbătut.

Forul se întruneşte oridecâteori este convocat de Şeful legiunii. Ca să poată funcţiona, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus 1 din membrii lui, adică 13 persoane. Nu se admit procuri.

Cum se prezintă organizaţia legionară din exil

Privită în ansamblul ei, organizaţia legionară din exil are acuma următoarea înfăţişare:Secretariatul General cu garnizoanele reprezintă organizaţia noastră de bază. Ea cuprinde cea mai mare parte a elementelor noastre din exil. Misiunea ei principală este de ordin educativ şi împrospătarea cadrelor noastre. Stă la dispoziţia Consiliului Politic când împrejurările reclamă o mobilizare mai mare de forţe.

Consiliul Politic este avangarda Legiunii. Înfruntă riscurile zilnice ale luptei politice, intră în contact cu organizaţiile prietene sau adversare, combate pe duşmani şi intervine cu energie pentru apărarea Legiunii şi a intereselor Neamului.

Senatul legiunii veghează la păstrarea nealterată a doctrinei, a liniei legionare pe toate planurile, la intangibilitatea sistemului de organizare bazat pe Cărticica Şefului de Cuib, la respectul tradiţiilor legionare, se îngrijeşte de cultul celor căzuţi şi adună cu pietate toate relicvele trecutului legionar. Senatul Legiunii mai are enorma răspundere de a proclama pe noul şef a Legiunii. Forul Legiunii este Statul Major al mişcării. Elaborează strategia şi tactica mişcării, planurile de lung durată, necesitatea unei noi orientări în lupta politică, examinează activitatea celorlalte scopuri şi propune schimbările necesare.

Dată de ziua Legiunii, la douăzecişipatru iunie 1979

Trăiască Legiunea şi Căpitanul

Horia Sima

Comandantul Mişcării Legionare

Circulară

În exil sunt pe cale să se producă unele schimbări care ar putea afecta în mod negativ şi poziţia Mişcării Legionare, dacă nu băgăm bine de seamă. După dizolvarea Comitetului Naţional se încearcă fel de fel de formule de substituire a lui: formula partidelor, formula pe bază de asociaţii, formula diplomatică - care, în aparenţă, par să reprezinte ceva nou, dar cari analizate în toate implicaţiile lor, rezultă a nu fi altceva decât prelungire a vechilor structuri şi tendinţe.

Iniţiativa de regrupare a forţelor politice din exil vine din mai multe părţi, dând impresia că e vorba de un fenomen spontan, de o legitimă nelinişte şi îngrijorare pentru soarta ţării după golul lăsat în urmă prin dispariţia vechiului Comitet.

În realitate, toate aceste nuclee cari se agită cu pretenţia de a patrona formarea viitorului comitet, sunt manevrate din acelaşi centru şi de către aceleaşi persoane şi au ca obiectiv final să salveze politica de la 23 August, condamnată fără drept de apel prin Pactul de la Helsinki. Ele urmăresc să folosească elemente noi şi neştiutoare ale intenţiilor promotorilor acestei campanii în constituirea unui nou comitet. Oricare din aceste grupe ar ajunge să formeze viitorul Comitet Naţional va urma aceeaşi linie ca şi cel precedent. Va fi îmbibat de aceeaşi mentalitate incoerentă şi va fi tributar aceloraşi influenţe politice din Occident cari au tratat poporul nostru în modul cel mai crud şi mai infam în 1945, ca şi în 1946, în 1956 ca şi în 1975.Deci, nici un fel de uşurare pentru neamul încleştat pe viaţă şi pe moarte cu cotropitorul.
Problema fundamentală ce se pune exilului nu mai este ce comitet se face, ci la ce serveşte, ce revizuiri va întreprinde după Helsinki, azvârlind peste bord 23 August; ce nouă strategie ve elabora pentru atingera ţelului suprem, eliberarea ţării. Vechile concepţii şi metode sunt perimate.

În aceste condiţii, Mişcarea Legionară, cari luptă de peste 50 de ani contra comunismului, nu-şi poate sacrifica şi nici chiar restrânge, măcar, libertatea de acţiune, ajungând la remorca unor grupări dubioase cari au dat examenul incapacităţii lor politice atât în ţară, cât şi în exil, în modul cel mai lamentabil.

Totul trebuie revizuit şi refăcut. Nimic nu mai stă în picioare din premizele actului de la 23 August. Interesul lumii occidentale pentru soarta poporului român este nul. Ca şi ruşii imperialişti, ne-au lăsat şi occidentalii numai “ochi ca să plângem”.

Complicitatea vizibilă între democraţiile occidentale şi colonialismul sovietic impune un apel direct la imponderabilele naţiunilor şi rostul nostru în exil este să participăm la bătălia finală pentru destinele omenirii, bătălie cari se va da pe frontul larg al popoarelor şi de care depinde şi soarta ţării noastre. Trebuie, aşadar, să procedăm la o reconvertire a energiilor noastre, la o deblocare a lor din cadrul restrâns al exilului, eliberându-le pentru a face saltul în universal. Asta nu înseamnă că nu ne interesăm de exil, ne interesăm foarte mult, dar în sensul mai sus arătat: de a atrage cât mai multe elemente pe acest drum de înalte tensiuni istorice.

Suntem singuri, dar nu trebuie să ne înfricoşăm, căci întotdeauna am fost singuri. De astă dată ostracizarea noastră perpetuă îşi schimbă înfăţişarea, devenind o recompensă, un rang politic, o misiune în serviciul umanităţii întregi.

Pentru toate aceste motive nu putem participa la nici o formaţie de comitet de exil. Nu ne îmbulzim nicăieri şi nu ne amărâm dacă alţii se adună la un loc. Dumnezeu să le ajute să facă ceva, dar noi ne vedem de drumul nostru, credincioşi morţilor noştri şi luptei noastre.

Madrid, 10 Decembrie 1975

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Horia Sima Comandantul Mişcării Legionare