Cuvânt înainte

De la Nero la Stalin, prigoana anticrestină a făcut milioane de mucenici în toate laturile pământului. "Superioritatea" comunismului a constat însă în aceea că n-a urmărit numai să ucidă pe crestini (căci uciderea eliberează de tortură si face martiri), cât să ucidă însăsi credinta din mintea si inima lor, pentru a pune în loc, prin teroare, urâciunea pustiirii materialiste. Planul s-a aplicat sistematic si pe termen lung, la nivel de indivizi si popoare.

Când în Rusia revolutia bolsevică era în plin avânt, în România s-a ridicat o generatie care a înteles, cu un ceas mai devreme decât toti, că sub masca egalitarismului si a progresului, bolsevizarea era de fapt satanizare si a hotărât să-si pună viata pentru apărarea credintei si sufletului românesc. Aceasta avea să fie generatia martirizată de comunisti după înstăpânirea lor deplină în România.

Aruncati zeci de ani în temnite ucigase, împuscati în munti sau deportati în lagărele mortii din Siberia, românii au pătimit pentru credinta în Dumnezeu si în rostul crestin al acestui neam. Lupta lor n-a fost una politică. Ea nu s-a purtat, în ultimă instantă, cu ighemonii acestui veac, ci cu însăsi puterile, începătoriile si stăpâniile întunericului. Si pătimirile lor i-au învrednicit de har, căci "suferintele pe cruce, celor răstigniti li-se prefac în izvor de daruri neajunse pentru altii" (Arhim. Sofronie Saharov). Ei sunt noii martiri ai pământului românesc, înfrătiti în duh cu mărturisitorii din toate celelalte state foste comuniste.

Am socotit deci că o "carte cu rănile si mormintele" prigoanei comuniste din tară ar putea aduce folos sufletesc si întărire în aceste timpuri de noi încercări. Albumul de fată pune alături imagini, frânturi de întâmplări si fărâme de cuvânt care trasează doar liniile mari ale martirologiei românesti sub comunisti. Acum, când e nevoie mai mult ca oricând de modele, când comunitarismul preia din ce în ce mai mult principiile comunismului internationalist, mărturisitorii români din temnite pot constitui repere de demnitate crestină si natională. "O cetate - scrie părintele Dimitrie Bejan- se mântuieste dacă care cel putin zece drepti între zidurile ei. Dar pentru un neam întreg, câti drepti ne trebuie? Cine poate să socotească?"...

Editorii