(c) Fundatia "George Manu", 2001- 2018

Mihai-Andrei Aldea

separator

Drumul spre Vozia. Vol. II.

Derala era, desigur, frumoasă.
Vremea deja bătea spre iarnă, iar ţăranii se grăbeau să pregătească totul pentru frigul ce se apropia iute. Pentru cei trei însă, părea că venise din nou toamna, că vremea este uimitor de caldă – abia ieşiseră din gerul Nemirei şi al munţilor înalţi ai Pădurii celei Mari. Aşa cum auziseră şi în povestirile din Câmpineni, coline line se vălureau între maluri de ape domoale sau repezi, acoperite de o ţesătură de păduri şi păşuni. Ţi se tăia răsuflarea când vedeai verdele închis al brazilor – brazi albi şi brazi roşii – amestecat cu frunzele galbene, roşii sau pestriţe ale copacilor! Flori târzii, de toamnă, încă se mai iţeau pe ici pe colo, ca nişte minuni ale firii, parcă înfruntând apropierea iernii şi făgăduind că totuşi va veni şi primăvara.