© Fundatia "George Manu",
2001- 2017

 

 


Sărata, cu batalioanele ei de „reabilitare”, formulă cinică prin care legionarii sunt azvârliți pe front în condiții câinoase, umilitoare și de-a dreptul ineficiente pentru mersul războiului, a însemnat un capitol sângeros înscris în activul de suferință al Gărzii de Fier. Acolo se nimicesc stupid sute și sute de oameni care făceau parte din pătura intelectuală cea mai aleasă a țării noastre. Medici, avocați, ingineri, asistenți universitari, ofițeri de diferite gradații și foarte mulți studenți, își pierd viața în batalioanele din Sărata, vărsând sângele lor generos pentru idealul ce-i însuflețea.

Închinăm aceste rânduri tuturor camarazilor noștri care au luat parte și au căzut eroic în războiul contra năvălitorului din răsărit, încadrați în acele blestemate abatoare umane, care erau batalioanele de la Sărata, singurul loc pe care l-au putut găsi guvernanții noștri de atunci, orbiți de invidii, arși de patimi și incapabili de a înțelege marea primejdie ce ne amenința, pentru generația de luptători anticomuniști, ridicată și oțelită de geniul creator al Căpitanului.

Nicolae Roşca


mai mult

Nicolae Roşca

Batalioanele de exterminare Sărata

Valeriu Gafencu

Îndreptar la spovedanie


Recomand Îndreptarul de faţă tuturor celor care se spovedesc la mine, pentru că e alcătuit pe firul Decalogului şi al celor 9 Porunci Bisericeşti. În acelaşi timp, poartă pecetea credinţei, a smereniei şi a evlaviei unui Mărturisitor, care s-a jertfit curajos pentru Biserică şi Neam.

Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon


mai mult


Prigonitori şi călăi, vă ascultăm fără să vă urâm cum ne acoperiţi cu invective şi insulte după ce ne-aţi trecut prin flăcările iadului. Vă ascultăm minciunile, calomniile, dispreţul, dezonoarea „emanate” de răutatea voastră, fără să osteniţi. Vă iertăm şi uneori, în clipe de graţie, ne rugăm pentru voi. Eu nu vă pot contempla ca pe oricare dintre fraţii mei deoarece voi înjosiţi în mine condiţia de om şi-mi ofensaţi iubirea. Mi-e milă de voi pentru că nu vă gândiţi că este un timp pentru orice. Este un timp pentru viaţă şi este un timp pentru moarte. Este un timp pentru faptă şi este un timp pentru răsplată. Mi-a trebuit mult timp să vă pot ierta. M-am rugat şi am postit ca să nu vă urăsc. Vă iert din toată inima pentru ce ne-aţi făcut şi mă rog să nu vă ardă adevărurile ce le-aţi ascuns şi nu le-aţi recunoscut şi lacrimile ce nu le-aţi plâns, dar trebuia să le plângeţi.

Aspazia Oţel Petrescu


mai mult

Aspazia Oțel Petrescu

Strigat-am către Tine, Doamne...

Cezarina Condurache (ed.)

Crăciun întemniţat


-Sărbătoarea Nașterii Domnului în temnițele comuniste și după eliberare, în amintirile mărturisitorilor-

Cu acest volum vom învăța istoria de har a rezistenței. El este răcorirea de suflet a unei generații întregi de supraviețuitori și sămânța de nădejde a noastră, a următorilor iubirii lor de Neam și Dumnezeu.

Veți descoperi oameni care s-au transparentizat într-atât încât nu pot pleca din memoria Bisericii, suflete de cer, rănite dar luptătoare, sângerând dar licărind de luciditatea identității lor creștine.

Când cad zăpezile peste mormintele lor știute ori neștiute, când zidurile temnițelor de odinioară și plăgile de abataj din adâncuri îngheață de frigul iernii, din cotloanele crucificării lor, iertații lui Dumnezeu se-așază în ceată de colindători. Stau bătuți în cuie, așteptând învierea morților și viața veacului ce va să fie! Ei sunt semnul Învierii. Născuți în suferința pietrei, pătimind cu moarte de martir, coborâți de vii în moarte nu cer răzbunare, ci ne dau, zi de zi, cea mai grea lecție: lecția iertării.

Cartea aceasta, ceată de colindători nepereche...

Pr. Constantin Necula


mai mult


Prima jumătate a volumului surprinde panoplia ideologică a marionetelor actuale: proiectul unei U.E. din care naţiunile trebuie să dispară odată cu graniţele, persecutarea Bisericii Creştine, ameninţarea Rusiei, apoi globalizarea al cărei instrument de propagandă poartă numele corectitudinii politice. Bogdan Munteanu are un acut simţ al tradiţiei, atâta doar că pentru el tradiţia, definită ca neputinţă de a te rupe de trecutul obştei, e mai mult predanie şi mai puţin clironomie. Predania surprinde acea parte a trecutului care vine peste tine fără să te întrebe: e partea implacabilă a istoriei maştere, e predestinarea căreia nu-i pasă de tribulaţii subiective. În schimb, clironomia e moştenirea celui care are libertatea s-o primească, e conştiinţa rădăcinilor pe care le supui selecţiei. E partea din tradiţie pe care insul şi-o asumă în chip liber, fără să-i pese de solidarităţi organice. Predania cere destin colectiv, clironomia cere traseu personal. Prima cere viziune teologică, a doua optică juridică. Viziunea lui Bogdan Munteanu e creştină, dar un creştinism din care rădăcinile etnice nu pot fi ignorate.

A doua jumătate înfăţişează adevărul idiopatic după ce smalţul marionetelor a fost înlăturat. Adevărul acesta se confundă cu spiritul epocii interbelice, ai cărei purtători de cuvânt sunt Mircea Eliade, Valeriu Gafencu, Emil Cioran, Nicu Steinhardt, Radu Gyr sau Constantin Noica. În totul, autorul e un conservator mansuet, a cărui fermitate îmbracă un ton tandru. Bogdan Munteanu nu are nimic belicos, paginile sale emanând o seninătate caldă, fără încrâncenări revendicative.

Sorin Lavric


mai mult

Bogdan Munteanu

Permanenţe europene, rosturi româneşti

Bogdan Munteanu

Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide – despre duhul Sfinţilor Închisorilor


Revin la întrebările suscitate de cartea testamentară a lui Ioan Ianolide. Dacă intenția lui Valeriu Gafencu a fost să ne lase o predanie, atunci ea trebuie descifrată, înțeleasă, însușită și transmisă mai departe. Tradiție provine din latinescul traditio, care înseamnă „a înmâna”, „a da mai departe”. O tradiție care este în perfect acord cu Sfânta Tradiție a Bisericii și cu parcursul ascendent pe care fiecare suflet creștin îl are de străbătut pe calea sa spre Hristos. Un drum interior marcat de trei stadii: purificarea - iluminarea - îndumnezeirea ființei umane. Aceasta este, cred, dimensiunea mistică a lecturii întreprinse cu acuitate de Bogdan Munteanu. (…)

Parcurgând această carte edificatoare, la sfârșitul ei veți constata un adevăr care vă poate schimba viața: cuvântul testamentar al lui Valeriu nu îi este adresat doar lui Ioan Ianolide și cercului restrâns al ucenicilor „Sfântului închisorilor”. (Și) Noi trebuie să deslușim și să ducem duhul Sfinților închisorilor mai departe!

Ciprian Voicilă


mai mult


Prin cartea “Martirii sunt printre noi”, Părintele Marius Vișovan le propune cititorilor, potențiali sau reali, un nou exercițiu de retrezire, de reactivare a memoriei anticomuniste. O întreprindere menită să înfrângă atitudinea amnezică pe care, din păcate, mulți dintre noi o manifestăm față de o secțiune importantă din istoria noastră modernă, interbelică și postbelică. Eroii acestei mici cărți mari – mare prin mesajul pe care îl conține explicit dar, mai ales, prin îndemnul care se întrevede printre rânduri –, sunt martiri, adică persoane care au dat mărturie despre moartea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, trăind-o pe cont propriu, fiecare în contextul său de viață, circumscris spațio-temporal: o imitatio Christi reflectată într-o multitudine de biografii extra-ordinare, ieșite din cadrele unei existențe supuse comunului, banalizării și, inevitabil, condamnate la uitarea colectivă.

Ciprian Voicilă


mai mult

Marius Vișovan

Martirii sunt printre noi

Ioan Teodorescu

Pelerin prin iadul roşu. Calvarul unui ofiţer român în Gulagul sovietic


Ajunsesem la stadiul în care suferința o transformasem în bucurie, e drept bucuria suferinței. În aceasta consta forța mea aici: orice suferință, indiferent de intensitatea ei, nu mă mai putea abate din drum. Eram conștient și știam pentru ce. Eram gata oricând pentru jertfa supremă, considerată ca o binefacere, și la gândul căreia simțeam o mulțumire fără margini. Toate presiunile, de toate nuanțele, morale sau fizice, de toate intensitățile, nu mai aveau nici o putere asupra mea. Ajunsesem să sfidez moartea.

Ioan Teodorescu


mai mult


Cu lacrimi și morminte și-a ostoit legionarul focul și jarul năzuințelor sale sfinte, precum moșii și strămoșii noștri, sfințind cu lacrimi murmurul apelor și brazda pământului, cu știute și neștiute morminte-ecouri divine. În lacrimi, românul și-a adunat dureri, slavă și otravă. Cu lacrimi a sfințit de veacuri morți și morminte. Lacrimile sclipesc precum unda dangătului de clopot, venită din depărtări, vestind furtuni sau plecarea la cer a unui bun și fericit creștin, eliberat de durerile pământești, a unui bun camarad, a părinților noștri. Bogăția de lacrimi și morminte este o virtute de neclintit, este istorie, icoană și îndreptar de viață urmașilor, urmașilor noștri. Lacrima, mormintele și rugăciunea sunt lance de foc, spada de soare a Arhanghelului Mihail, sub sceptrul căruia s-au angajat legionarii să lupte, biruind adâncuri și suind Golgote de pătimiri. În stropul de lacrimi românul a adunat dureri și slavă de veacuri și a sfințit morminte cu lacrimi. Cu lacrimi Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit drumul Golgotei și a înroșit cu sânge lemnul Crucii pe care a fost țintuit. Cu lacrimi și morminte am îngrozit și vom birui veșnic pe dușman. Amin.

Petru C. Baciu


mai mult

Petru C. Baciu

Lacrimi şi morminte

Alexandru Pantea

Memorii. Secvențe din anii vieții mele


Prin apariția volumului de față – „Memorii. Secvențe din anii vieții mele”, semnat de profesor doctor inginer Alexandru Pantea, Editura Evdokimos continuă proiectul de recuperare și publicare a memorialisticii anticomuniste, rămasă, în parte, inedită. Există hărți ale memoriei. În timpurile din urmă, unii vor cu tot dinadinsul să șteargă contururile gulagului comunist din România, să facă uitate rănile pe care le-a săpat adânc în memoria noastră colectivă, sperând poate într-o relativizare a vinei lor morale și într-o diminuare a ororilor săvârșite de bolșevici pe pământul românesc (ajutați cu sârg de obedienți autohtoni). Alții, iată, vor să recupereze, fie și cu prețul propriei libertăți, exact acele frânturi ale memoriei anticomuniste ocultate, fără de care nu am putea avea o imagine de ansamblu a răului incomensurabil pe care l-a făcut comunismul sufletului neamului românesc. Neînțelegându-l în esența sa, riscăm să retrăim în stare de veghe coșmarul comunist.

Ciprian Voicilă


mai mult


Primească Dumnezeu şi suferinţa mea, spre binele, spre înflorirea Neamului nostru. Durere lângă durere, chin lângă chin, suferinţă lângă suferinţă, rană lângă rană, pe trupuri şi în suflet, mormânt lângă mormânt, aşa vom învinge...

Corneliu Zelea Codreanu


mai mult

Corneliu Zelea Codreanu

Însemnări de la Jilava

Marius Vișovan

Citindu-l pe Horia Sima. Articole din anii 2012-2014


Publicatiile lui Horia Sima, ce constau în numeroase cărţi şi articole de ziar, acoperă toată gama gândirii sale: spirituală, doctrinară, politică. De aceea este importantă şi binevenită lucrarea părintelui Vişovan, căci îl arată în adevărata sa lumină pe acest om, superior contemporanilor săi, carismatic, urzitor de istorie, intransigent în problemele româneşti şi neînduplecat duşman al duşmanilor poporului nostru.

Nicolae Roşca


mai mult


"Chipuri ale demnității românești. Eroi ai neamului și sfinți ai închisorilor” este o carte predominant afectivă. Autoarea ei, Cezarina Condurache i-a cunoscut (alături de Costel Condu­rache) pe majoritatea sfinților și eroilor anticomuniști, ale căror biografii sunt expuse condensat aici (Victor Dinescu, Valentina Gafencu Elefteriu, Părintele Victor Moise, Nicolae Purcărea, Dan Staicu, Ilie Tudor, Profesor Doctor Vasile Boroneanț, Părintele Constantin Burduja, Constantin Constantinescu, Olguţa Blănaru Iordănescu), de unii dintre ei legându-i o dragoste care trece din timp în veșnicie („că iubirea ca moartea e de tare…” – Cântarea Cântărilor, 8,6).  Citind această carte, ai sentimentul că răsfoiești un album de familie al… demnității românești. Privind în jur, ai zice că „demnitate” s-a golit cu totul de sens, și-a pierdut noima (noema, în limba greacă veche). În postcomunism, postindus­trialism, postmodernism și mai ales în societatea globalistă a riscului, cuvântul de ordine este adaptarea. Cu cât te adaptezi mai bine, mai cameleonic la situație, cu atât dovedești că ești mai inteligent. Acest tip de atitudine se dovedește a fi falimen­tară, însă, la capitolul identitate – fie că vorbim de indentitatea personală, fie de cea colectivă (identitatea neamului românesc). Prin urmare, trebuie să alegem radical – Sau/ sau (în sensul ki­erkegaardian al termenului) – între păstrarea identității și adap­tarea permanentă la situații noi.

Ciprian Voicilă


mai mult

Cezarina Condurache

Chipuri ale demnității românești. Eroi ai neamului și sfinți ai închisorilor

Coord. Cezarina Condurache

Eroii anticomuniști și sfinții închisorilor reincriminați prin legea 217/2015


Volumul de faţă adună opiniile pe care legea nr. 217 din 2015 le-a iscat în ultima vreme. Cum fiecare text surprinde una sau alta din lacunele ei, ar fi de rău-augur ca în prefaţă să antic­ipez ceea ce va urma. Dincolo de aspectele ei juridice, legea este o probă morală pentru fiecare intelectual din România: a tăcea în privinţa ei înseamnă a deveni prin pasivitate complicele unui dictat. Şi cum autorii morali ai acestui dictat reprezintă un gen aparte de persecutori moderni, mi se pare obligatoriu să le fac portretul. E o eroare să crezi că persecutorii aparţin trecutului, asemenea unor relicve de care nu se mai ocupă decât istoria. În realitate, trăim cu suflarea persecutorilor în ceafă, şi numai naivii nu au intuiţia supravegherii la care suntem supuşi cu asi­duitate. Din acest motiv, a ocoli o astfel de temă ar fi o omisiune gravă.

Sorin Lavric


mai mult


Scrierea pe care o ai în mână, stimate cititorule, ar fi putut fi intitulată „Un veac de frământări”. Frământări care au alungat oamenii de colo în colo, pentru a evada de sub povara nedreptăților sau în căutarea unei vieți mai bune, mai omenești. Autorul, însă, nu s-a mărginit la relatarea evenimentelor, ci a recurs la mărturii ale simțămintelor celor care au trăit, ei înșiși, această epocă zbuciumată. De altfel, însuși autorul acestei scrieri a fost un „alungat al vieții”, trăind două refugii din calea tancurilor sovietice, care invadau Bucovina copilăriei sale, pentru ca, după alți mulți ani, să se exileze, dintr-un regim, tot comunist, dar de data aceasta din propria sa țară.

Marcel Petrișor


mai mult

Erast Călinescu

Cealaltă față a exilului

Coord. Cezarina Condurache

Sfinții Închisorilor. 28 de biografii exemplare


"Sfinții Închisorilor. 28 de biografii exemplare”– scrisă de Cezarina Condurache, Costel Condurache și Ionuț Băiaș- este o carte care a făcut furori, care a fost citită cu aviditate și apre­ciată înainte de a fi văzut lumina tiparului, devenind referință bibliografică pentru alte volume. O situație paradoxală, dar adevărată. Pe cât de paradoxală, pe atât de adevărată. Conținutul ei a circulat pe internet, fiecare capitol fiind, inițial, un articol publicat pe Hotnews, între anii 2007și 2008. Ulterior, aceste biografii condensate au fost (și încă mai sunt) preluate pe sute de site-uri. Pentru ca cititorul acestei cărți să-și facă o idee despre succesul de care s-a bucurat în mediul virtual, îi voi spune că articolul despre mărturisitoarea Ecaterina (Titi) Gâță a avut nu mai puțin de 300.000 de cititori doar pe hotnews. La acea vreme Hotnews a fost primul site de știri care a publicat articole având ca tematică Sfinții Închisorilor și eroii români an­ticomuniști din secolul 20.

Ciprian Voicilă


mai mult